9 definiții pentru pont (pontator)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONT1, ponți, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.

PONT1, ponți, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.

pont1 sm [At: DELAVRANCEA, S 142 / Pl: ~nți / E: fr ponte] Pontator (1) la unele jocuri de noroc.

PONT1, ponți, s. m. (Franțuzism rar) Cel care pontează o sumă de bani la jocurile de noroc (în special la cărți); pontator. Ponții, adică cei ce luptaseră pînă acum împotriva fericitului bancher, își consultau buzunarele secătuite... ca să-și mai încerce o dată norocul. EFTIMIU, N. 19. Și cu patru aș fi cîștigat; pontul avea: opt peste cinci. DELAVRANCEA, S. 142.

PONT s. m. pontator1. (< fr. ponte)

PONT1 ponți m. v. PONTATOR. /<fr. ponte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pont1 (pontator la jocurile de noroc) (rar) s. m., pl. ponți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)

PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)

Intrare: pont (pontator)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pont
  • pontul
  • pontu‑
plural
  • ponți
  • ponții
genitiv-dativ singular
  • pont
  • pontului
plural
  • ponți
  • ponților
vocativ singular
  • pontule
plural
  • ponților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pont (pontator)

  • 1. (La unele jocuri de noroc) Pontator.
    exemple
    • Ponții, adică cei ce luptaseră pînă acum împotriva fericitului bancher, își consultau buzunarele secătuite... ca să-și mai încerce o dată norocul. EFTIMIU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • Și cu patru aș fi cîștigat; pontul avea: opt peste cinci. DELAVRANCEA, S. 142.
      surse: DLRLC

etimologie: