opțiuni
  • info

9 definiții pentru pontator (prezență)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTATOR1, -OARE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.

PONTATOR1, -OARE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.

pontator2, ~oare smf, a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~oare / E: ponta2 + -tor] 1-2 (Persoană) care pontează2 (4) Si: (rar) pontor.

PONTATOR, pontatori, s. m. 1. Persoană care înregistrează într-o întreprindere prezența muncitorilor la locul de muncă sau cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp. Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poate întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. 2. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc (în special la cărți). Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86.

PONTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].

PONTATOR2, -OARE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur)

PONTATOR1 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Lucrător care efectuează operații de pontare. /a ponta + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontator s. m., pl. pontatori

pontator s. m., pl. pontatori

pontator s. m., pl. pontatori

Intrare: pontator (prezență)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontator
  • pontatorul
  • pontatoru‑
plural
  • pontatori
  • pontatorii
genitiv-dativ singular
  • pontator
  • pontatorului
plural
  • pontatori
  • pontatorilor
vocativ singular
  • pontatorule
plural
  • pontatorilor
pontător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontator, pontatorisubstantiv masculin
pontatoare, pontatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poate întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. DLRLC
etimologie:
  • Ponta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.