16 definiții pentru pontator (miză)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTATOR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.

PONTATOR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.

pontator3, ~oare a [At: VÂN. PESC. iulie 1960, 5 / Pl: ~i, ~oare / E: ponta3 + -tor] (D. câini de vânătoare) Care pontează3 (1-2).

pontator1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 86 / V: (înv) ~tăt~ / Pl: ~i / E: ponta1 + -tor] (La jocuri de noroc) Persoană care pontează1 (1) Si: pont1, (rar) pontagiu, (înv) pontaș2.

PONTATOR, pontatori, s. m. 1. Persoană care înregistrează într-o întreprindere prezența muncitorilor la locul de muncă sau cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp. Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poate întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. 2. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc (în special la cărți). Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86.

PONTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].

PONTATOR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)

PONTATOR3, -OARE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor)

PONTATOR2 ~i m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontator s. m., pl. pontatori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONTATOR s. pont, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pontator, pontatori s. m. v. pontagiu.

Intrare: pontator (miză)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontator
  • pontatorul
  • pontatoru‑
plural
  • pontatori
  • pontatorii
genitiv-dativ singular
  • pontator
  • pontatorului
plural
  • pontatori
  • pontatorilor
vocativ singular
  • pontatorule
plural
  • pontatorilor
pontător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontator, pontatorisubstantiv masculin
pontatoare, pontatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc; pont, pontaș. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
    • format_quote Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
etimologie:
  • Ponta + sufix -tor. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.