opțiuni
  • info

12 definiții pentru ponta (areta)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTA3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poanta vb. I] – Din fr. pointer.

ponta3 [At: ENC. VET. 697 / V: (rar) poan~ / Pzi: 3 ~tează / E: fr pointer „a avansa, a se ridica în poante”] 1 vi (D. câini de vânătoare) A se opri în loc, nemișcat, în anumite poziții caracteristice, când a găsit vânatul Si: a areta. 2 vt A pironi cu privirea animalul urmărit pentru a-l imobiliza.

PONTA3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poanta vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTA3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

A PONTA3 pers. 3 ~ează intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

POANTA vb. I v. ponta3.

poanta v vz ponta3

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontează; conj. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze

ponta (a ~) vb., ind. prez. 3 pontează

ponta vb., ind. prez. 3 sg. pontează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONTA vb. v. areta.

PONTA vb. a areta. (Ogarul ~ vînatul.)

Intrare: ponta (areta)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
 singular plural
  • pontează
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
 (să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
 (să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontează
 (să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
 (să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
 (să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontează
 (să)
  • ponteze
  • pontau
  • pontară
  • pontaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poanta
  • poantare
  • poantat
  • poantatu‑
  • poantând
  • poantându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • poantează
 (să)
  • poanteze
  • poanta
  • poantă
  • poantase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • poantează
 (să)
  • poanteze
  • poantau
  • poantară
  • poantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponta, pontezverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. DEX '09 MDN '00
    sinonime: areta
    • 1.1. tranzitiv A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.