10 definiții pentru pont (pontator)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONT1, ponți, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.
PONT1, ponți, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pont1 sm [At: DELAVRANCEA, S 142 / Pl: ~nți / E: fr ponte] Pontator (1) la unele jocuri de noroc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONT1, ponți, s. m. (Franțuzism rar) Cel care pontează o sumă de bani la jocurile de noroc (în special la cărți); pontator. Ponții, adică cei ce luptaseră pînă acum împotriva fericitului bancher, își consultau buzunarele secătuite... ca să-și mai încerce o dată norocul. EFTIMIU, N. 19. Și cu patru aș fi cîștigat; pontul avea: opt peste cinci. DELAVRANCEA, S. 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONT s. m. pontator1. (< fr. ponte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PONT1 ponți m. v. PONTATOR. /<fr. ponte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pont1 (pontator la jocuri de noroc) (rar) s. m., pl. ponți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pont1 (pontator la jocurile de noroc) (rar) s. m., pl. ponți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pont s. m., pl. ponți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pont, ponțisubstantiv masculin
-
- Ponții, adică cei ce luptaseră pînă acum împotriva fericitului bancher, își consultau buzunarele secătuite... ca să-și mai încerce o dată norocul. EFTIMIU, N. 19. DLRLC
- Și cu patru aș fi cîștigat; pontul avea: opt peste cinci. DELAVRANCEA, S. 142. DLRLC
-
etimologie:
- ponte DEX '09 DEX '98 MDN '00