opțiuni
  • info

13 definiții pentru ponta (miza)

din care

Explicative DEX

PONTA2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTA2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

ponta1 [At: ALECSANDRI, T. 403 / V: pun~ / Pzi: ~tez / E: fr ponter] 1-2 vit (La jocuri de noroc) A juca pe o anumită sumă de bani Si: a miza, (înv) a pontarisi. 3 vi (Îe) A ~ pe mâna cuiva A miza pe cartea altuia fără a participa efectiv la joc.

PONTA, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. AL. II 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

PONTA vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTA2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

A PONTA2 ~ez 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).

punta1 v vz ponta1

*pontéz v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez). Joc contra bancheruluĭ la un joc de noroc: a ponta pe cincĭ francĭ. V. tr. A ponta cincĭ francĭ.

Ortografice DOOM

ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontează; conj. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze

ponta vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 sg. și pl. pontează

Sinonime

PONTA vb. v. miza.

PONTA vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

Intrare: ponta (miza)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
 singular plural
  • pontează
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
 (să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
 (să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontează
 (să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
 (să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
 (să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontează
 (să)
  • ponteze
  • pontau
  • pontară
  • pontaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punta
  • puntare
  • puntat
  • puntatu‑
  • puntând
  • puntându‑
 singular plural
  • puntează
  • puntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puntez
 (să)
  • puntez
  • puntam
  • puntai
  • puntasem
a II-a (tu)
  • puntezi
 (să)
  • puntezi
  • puntai
  • puntași
  • puntaseși
a III-a (el, ea)
  • puntează
 (să)
  • punteze
  • punta
  • puntă
  • puntase
plural I (noi)
  • puntăm
 (să)
  • puntăm
  • puntam
  • puntarăm
  • puntaserăm
  • puntasem
a II-a (voi)
  • puntați
 (să)
  • puntați
  • puntați
  • puntarăți
  • puntaserăți
  • puntaseți
a III-a (ei, ele)
  • puntează
 (să)
  • punteze
  • puntau
  • puntară
  • puntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponta, pontezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A pune o sumă de bani la un joc de noroc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: miza pontarisi
    • format_quote Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • format_quote În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. DLRLC
    • format_quote Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
    • format_quote tranzitiv (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • chat_bubble A ponta pe mâna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. DLRLC
      • format_quote Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114. DLRLC
  • 2. intranzitiv A participa la jocurile de noroc mizând. NODEX
    sinonime: paria
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.