12 definiții pentru plagia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși idei din scrierile altora păstrînd forma lor originală și prezentîndu-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].

PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)

A PLAGIÁ ~éz tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier

*plagiéz v. tr. (lat. *plagiáre, de unde vine și plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuĭa, copiez opera cuĭva și declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiáză, 1 pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind)

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)

plagia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. plagiază, 1 pl. plagiem, ger. plagiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

PLAGIA vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

Intrare: plagia
  • silabație: -gi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plagia
  • plagiere
  • plagiat
  • plagiatu‑
  • plagiind
  • plagiindu‑
singular plural
  • plagia
  • plagiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plagiez
(să)
  • plagiez
  • plagiam
  • plagiai
  • plagiasem
a II-a (tu)
  • plagiezi
(să)
  • plagiezi
  • plagiai
  • plagiași
  • plagiaseși
a III-a (el, ea)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagia
  • plagie
  • plagiase
plural I (noi)
  • plagiem
(să)
  • plagiem
  • plagiam
  • plagiarăm
  • plagiaserăm
  • plagiasem
a II-a (voi)
  • plagiați
(să)
  • plagiați
  • plagiați
  • plagiarăți
  • plagiaserăți
  • plagiaseți
a III-a (ei, ele)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagiau
  • plagia
  • plagiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)