19 definiții pentru plavie plaghie plagie plahie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plavie [At: PRAV. 39 / V: (reg) plaghie, plagie, (înv) pla (Pl: ~ve), plahie / Pl: ~ii, (pop) plăvii / E: cf ucr, rs плавня „stufăriș”, ucr плавня „luncă cu bălți”] 1 sf Insuliță plutitoare sau lipită de malul apei, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plaur (2), (reg) cocioc, năcladă. 2-3 sf (Reg; îe) A (se) lăsa sau a (se) lungi ~ A (se) întinde la pământ. 4-5 sf (Îae) A (se) lungi pe toată suprafața. 6 sf (Îe) A face (pe cineva sau ceva) ~ A doborî pe cineva la pământ. 7 sf (Îe) A pluti (sau a merge) ~ A aluneca pe suprafața unei ape. 8 av (Pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 9 av În număr mare. 10 sf (Îvr; îf plavă) Navă. 11 sf (Îvr; îf plavă) Corabie. 12 sf (Reg) Plută. 13 sf (Buc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) palancă1, picătură. 14 sf (Reg) Șir de trestii înfipte în pământ, din care își fac ciobanii adăpost. 15 sf (Mol) Limbă de foc Si: (reg) plavină (2).

PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĭ.

PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĭ.

PLÁVIE, plavii și plăvii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierbărie, rizomi, rădăcini de arbori și resturi vegetale intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. V. plaur. Umbla pe plavie și vorbea de unul singur. DAVIDOGLU, O. 43. N-aș putea spune că admirasem... clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206. Cînd va veni [apa] mare și îngroșată cu plăvii. SLAVICI, v. P. 57. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde, a se lungi la pămînt. Pernele umplute cu paie i se păreau prea tari, parcă-i intrau în carne, și fata cerea să i se ia și se lăsa iar plavie. SANDU-ALDEA, D. N. 269. A face (pe cineva sau ceva) plavie = a doborî, a face una cu pămîntul. – Variantă: plágie (SADOVEANU, O. I 406, NEGRUZZI, S. II 7) s. f.

PLÁVIE ~i f. Îngrămădire de stuf, buruieni și rădăcini, amestecate cu nămol, care plutește pe apă sau stă fixată de mal. [G.-D. plaviei] /<sl. plavi

plàvie f. insulă plutitoare formată din plute, nomol și pietroaie. [Slav. PLAVĬ, ceva ce plutește].

plávie f., pl. ăviĭ și (vechĭ) aviĭ (vsl. plavĭ, corabie, d. plavati, pluti-plovon, a pluti, a naviga; rus. plavún, lemn adus de apă. V. plutesc). Munt. Mold. Lemne saŭ ramurĭ duse de ape și uneorĭ înfipte în rîŭ: apele Dunăriĭ cărînd la vale plăviĭ de stuf (Sandu-Aldea, VR. 1909, 4, 68). Plávină, limbă de foc (Btș.). – P. evoluțiunea înțelesuluĭ, cp. cu lat. flúere, a pluti, și fluctus, val, care e o „limbă de apă”, ca și flacăra, care e o „limbă de foc”. Apoĭ, mișcarea apeĭ, flacăriĭ și pînzeĭ în vînt seamănă: a pleoscăi, a pîlpîi, a fîlfîi). – Fals scris plaghie,v nu se preface în gh, ci în γ neogrecesc. Decĭ (dacă vreĭ să redaĭ pronunțarea populară), plaγie.

plàghie f. crengi aduse grămadă de o apă curgătoare: Oltule, aduci plaghii și butuci POP. [Rostire vulgară din plàvie].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plávie (-vi-e) s. f., art. plávia (-vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (-vi-i-)

plávie s. f. (sil. -vi-e), art. plávia (sil. -vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (sil. -vi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁVIE s. v. insulă plutitoare.

PLAVIE s. plaur, insulă plutitoare, (reg.) cocioc, năcladă, plav, prundoi. (~ prin Delta Dunării.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plávie (plắvii), s. f. – Morman, grămadă de crengi și ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafața anumitor rîuri. – Var. plaghie. Sl. plavĭ „navă”, din plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plavă, s. f. (Olt., plasă de pescuit); cf. și plaur.Der. plavină, s. f. (Bucov., limbă de foc; pală de fîn); plavnă, s. f. (regiune mlăștinoasă); plavcă, s. f. (loc unde se usucă năvoadele).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plávie, plăvii, s.f. (reg.) 1. insulă plutitoare alcătuită din plaur (stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi și nămol); plaur, cocioc, năcladă. 2. (cu forma plavă) navă, corabie; plută. 3. pădure doborâtă de vânt; palancă. 4. șir de trestii înfipte în pământ, din care ciobanii își fac adăpost. 5. limbă de foc; plavină. 6. (adv.) în cantitate sau în număr mare.

Intrare: plavie
substantiv feminin (F141)
Surse flexiune: DLRLC, DAR, DER, Scriban, DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plavie
  • plavia
plural
  • plăvii
  • plăviile
genitiv-dativ singular
  • plăvii
  • plaviei
plural
  • plăvii
  • plăviilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -vi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plavie
  • plavia
plural
  • plavii
  • plaviile
genitiv-dativ singular
  • plavii
  • plaviei
plural
  • plavii
  • plaviilor
vocativ singular
plural
plaghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plagie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plahie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.