PLAVIE s.f. (Mold., ȚR) Plaur. A: Fiece lucru . . . carile va fi aruncat apa ca o plavie, acesta de nu-l va mărturisi nu va avea nici o certare. PRAV. Prutul pusese Niculai-Vodă . . . de-l curăție, cu multe sute de oameni, de copaci și de plahii. NECULCE. Eu socotescu să vă asamăn lemnului ce-l poartă mare sau plavii care aduce apa. E 1779, 21^r. B: Niște călători trecea pre marginea mării si văzură o plavie viind pre mare spre margine. E 1717, 181^v. Variante: plahie (NECULCE). Etimologie: cf. rus., ucr. plavnja „stufăriș”.