2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERVERTÍRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a (se) perverti și rezultatul ei. – V. perverti.

PERVERTÍRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a (se) perverti și rezultatul ei. – V. perverti.

pervertire sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 238 / Pl: ~ri / E: perverti] 1 Schimbare în rău Si: degradare, stricare. 2 Determinare a unei evoluții spre cruzime, spre plăcerea de a face rău Si: corupere, degradare. 3 (Spc) Deviere de la normal a judecății morale Si: corpuție, depravare, stricare. 4 Denaturare a funcției normale a unui simț, a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a funcției de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.

PERVERTÍRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; perversiune. ♦ Schimbare în rău, denaturare a funcției normale a unui organ. În această boală nu este o pervertire a funcției glandulare, ci o insuficiență sau lipsă totală de glandă. ANATOMIA 245.

PERVERTÍRE s.f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; stricare, depravare, corupere. [< perverti].

PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.

PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.

perverti vt [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pzi: ~tesc / E: fr pervertir] 1 (Fșa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni și manifestări ale lor) A face să devină crud, găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simțuri, organe de simț) A denatura funcțiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcția de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.

PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A corupe, a deprava, a strica. În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. ♦ A schimba funcția normală a unui organ, denaturînd-o.

PERVERTÍ vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturând-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].

PERVERTÍ vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)

A PERVERTÍ ~ésc tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere

A SE PERVERTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcționa normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere

pervertì v. 1. a schimba din bine în rău: luxul pervertește datinile; 2. fig. a denatura cu totul: a perverti sensul unei propozițiuni.

*pervertésc v. tr. (lat. pervértere, -versum, a perverti, a răsturna, d. vértere, a învîrti. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărțile și ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc: a perverti un text.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pervertíre s. f., g.-d. art. pervertírii; pl. pervertíri

pervertíre s. f., g.-d. art. pervertírii; pl. pervertíri

pervertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertésc, imperf. 3 sg. perverteá; conj. prez. 3 să perverteáscă

pervertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertésc, imperf. 3 sg. perverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. perverteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERVERTÍRE s. 1. v. corupere. 2. v. seducere. 3. v. corupție.

PERVERTIRE s. 1. corupere, decădere, depravare, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupere, corupție, seducere, seducție. (~ unei minore.) 3. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perditie, perversitate, perversiune, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

PERVERTÍ vb. 1. v. corupe. 2. v. seduce.

arată toate definițiile

Intrare: pervertire
pervertire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pervertire
  • pervertirea
plural
  • pervertiri
  • pervertirile
genitiv-dativ singular
  • pervertiri
  • pervertirii
plural
  • pervertiri
  • pervertirilor
vocativ singular
plural
Intrare: perverti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perverti
  • pervertire
  • pervertit
  • pervertitu‑
  • pervertind
  • pervertindu‑
singular plural
  • pervertește
  • pervertiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pervertesc
(să)
  • pervertesc
  • perverteam
  • pervertii
  • pervertisem
a II-a (tu)
  • pervertești
(să)
  • pervertești
  • perverteai
  • pervertiși
  • pervertiseși
a III-a (el, ea)
  • pervertește
(să)
  • pervertească
  • pervertea
  • perverti
  • pervertise
plural I (noi)
  • pervertim
(să)
  • pervertim
  • perverteam
  • pervertirăm
  • pervertiserăm
  • pervertisem
a II-a (voi)
  • pervertiți
(să)
  • pervertiți
  • perverteați
  • pervertirăți
  • pervertiserăți
  • pervertiseți
a III-a (ei, ele)
  • pervertesc
(să)
  • pervertească
  • perverteau
  • perverti
  • pervertiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pervertire

  • 1. Acțiunea de a (se) perverti și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corupere depravare perversiune stricare
    • 1.1. Schimbare în rău, denaturare a funcției normale a unui organ.
      exemple
      • În această boală nu este o pervertire a funcției glandulare, ci o insuficiență sau lipsă totală de glandă. ANATOMIA 245.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi perverti
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

perverti

  • 1. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corupe deprava strica attach_file 2 exemple
    exemple
    • În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148.
      surse: DLRLC

etimologie: