2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

percusiune sf [At: DN3 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr percussion] (Liv) Percuție.

PERCUSIÚNE, percusiuni, s. f. (Rar) Percuție. Instrument de percusiune.

PERCUSIÚNE s.f. (Liv.) Percuție. [Cf. fr. percussion, lat. percussio].

*percusiúne f. (lat. percússio, -ónis, d. percútere, -cussum, a lovi. V. repercusiune). Lovitură, cĭocnire. Armă cu percusiune, pușcă, pistol în care încărcătura se aprinde pin lovitura cocoșuluĭ saŭ alteĭ pĭese cĭocnitoare. Muz. Instrument de percusiune, acela care sună pin lovire, ca pĭanu, cimbalu, toba.

PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei plăci metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Lovire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion.

PERCUȚIÚNE s. f. v. percuție.

PERCUȚIÚNE s. f. v. percuție.

percuție sf [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~iune, (înv) ~usie, ~usiune / Pl: ~ii / E: fr percussion] 1 Izbire a capsei la armele de foc, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2 (Teh; liv) Lovire. 3 Șoc. 4 (Med) Procedeu de exploatare clinică constând în producerea unor sunete, cu ajutorul degetelor sau al unui instrument special, pe o regiune a corpului, pentru a obține date asupra stării fizice a organelor plasate în profunzime. 5 Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 6 Procedeu special de a produce sunete prin lovirea cu un ciocănel special a unei membrane, a unei lame, a unei plăci de metal etc. de la un instrument muzical. 7 (Îs) Instrument de ~ Instrument muzical care produce sunete în modul descris mai sus.

percuțiune sf vz percuție

PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei plăci metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion.

PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă pentru diagnosticarea unei afecțiuni, cu ajutorul sunetului obținut prin lovirea înceată și repetată cu degetul, a regiunii suspecte. 2. (În expr.) Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin lovirea cu un ciocănel special a unei membrane, a unei lame, a unei plăci de metal, a unei bucăți de lemn sau a unor coarde. Toba e un instrument de percuție. 3. Izbirea capsei unui cartuș, pentru a provoca aprinderea încărcăturii ei.

PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi].

PERCUȚIÚNE s.f. v. percuție.

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio)

PERCÚȚIE ~i f. 1) Metodă de detectare și diagnosticare a unei afecțiuni pe baza sunetului rezultat prin lovirea ușoară și repetată a unei părți a corpului. 2) Procedeu de producere a sunetelor, prin lovirea unei membrane, a unei lame sau a unei plăci metalice cu un ciocănel. ◊ Instrument de ~ instrument muzical la care sunetul se produce prin lovirea unei piese întinse (timpane, diferite tipuri de tobe) sau prin lovirea instrumentului însuși (talere, clopote, xilofon etc.). [G.-D. percuției; Sil. -ți-e] /Din fr. percussion


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

percusiúne (înv.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. percusiúnii; pl. percusiúni

percusiúne (mec.) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. percusiúnii; pl. percusiúni

arată toate definițiile

Intrare: percusiune
percusiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: percuție
percuție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percuție
  • percuția
plural
  • percuții
  • percuțiile
genitiv-dativ singular
  • percuții
  • percuției
plural
  • percuții
  • percuțiilor
vocativ singular
plural
percuțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percuțiune
  • percuțiunea
plural
  • percuțiuni
  • percuțiunile
genitiv-dativ singular
  • percuțiuni
  • percuțiunii
plural
  • percuțiuni
  • percuțiunilor
vocativ singular
plural
percusie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
percusiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percusiune
  • percusiunea
plural
  • percusiuni
  • percusiunile
genitiv-dativ singular
  • percusiuni
  • percusiunii
plural
  • percusiuni
  • percusiunilor
vocativ singular
plural