PERCUȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă pentru diagnosticarea unei afecțiuni, cu ajutorul sunetului obținut prin lovirea înceată și repetată cu degetul, a regiunii suspecte. 2. (În expr.) Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin lovirea cu un ciocănel special a unei membrane, a unei lame, a unei plăci de metal, a unei bucăți de lemn sau a unor coarde. Toba e un instrument de percuție. 3. Izbirea capsei unui cartuș, pentru a provoca aprinderea încărcăturii ei.