opțiuni
  • info

12 definiții pentru ciocnire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCNIRE, ciocniri, s. f. Acțiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. Fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. Fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – V. ciocni.

CIOCNIRE, ciocniri, s. f. Acțiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. Fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. Fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – V. ciocni.

ciocnire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: ciocni] 1 Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari. 2 Coliziune între două vehicule aflate în mers. 3 Conflict armat. 4 (Fig) Luptă de interese sau de idei diferite.

CIOCNIRE, ciocniri, s. f. Acțiunea de a (s e) ciocni. 1. Lovire, izbire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari. Iată una din acele urări numite plugul, ce obișnuit se zice... împreunînd cuvintele cu sunet de telincă și cu ciocniri defere de plug. ALECSANDRI, P.P. 102. ◊ Lovire și avariere a două vehicule care vin din direcții opuse. Ciocnire de trenuri. 2. Fig. Luptă între interese, păreri sau idei diferite. Din ciocnirea ideilor iese scînteia adevărului. GHEREA, ST. CR. II 7. 3. (Uneori determinat prin «armată») Conflict armat, încăierare. Prima ciocnire a lui Mircea [cel Bătrîn] cu turcii a avut loc în anul 1394, la Rovine pe Argeș. IST. R.P.R. 93.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciocnire s. f., g.-d. art. ciocnirii; pl. ciocniri

ciocnire s. f., g.-d. art. ciocnirii; pl. ciocniri

ciocnire s. f., g.-d. art. ciocnirii; pl. ciocniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOCNIRE s. 1. izbire, lovire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor mașini.) 2. v. ciobire. 3. v. spargere.

CIOCNIRE s. v. animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

CIOCNIRE s. 1. izbire, lovire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor mașini.) 2. ciobire, știrbire. (~ a unui pahar.) 3. ciobire, ciobit, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas de-a lungul.)

ciocnire s. v. ANIMOZITATE. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. LITIGIU. LUPTĂ. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CIOCNIRE VOLUNTARĂ lovire cu avionul propriu a unui avion inamic care nu a putut fi doborât prin foc, executată de obicei deasupra teritoriului propriu, înainte ca avionul inamic să ajungă la obiectiv. Dacă avionul propriu nu mai poate fi pilotat ca urmare a avarierii sale, pilotul se catapultează. Sin. lovitură de berbec.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o ciocnire la borcan expr. a avea o întâlnire amoroasă

Intrare: ciocnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocnire
  • ciocnirea
plural
  • ciocniri
  • ciocnirile
genitiv-dativ singular
  • ciocniri
  • ciocnirii
plural
  • ciocniri
  • ciocnirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocnire, ciocnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ciocni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ciocnitură lovire
      • format_quote Iată una din acele urări numite plugul, ce obișnuit se zice... împreunînd cuvintele cu sunet de telincă și cu ciocniri de fere de plug. ALECSANDRI, P.P. 102. DLRLC
      • 1.1.1. Lovire și avariere a două vehicule care vin din direcții opuse. DLRLC
        • format_quote Ciocnire de trenuri. DLRLC
    • 1.2. figurat Luptă între interese sau idei diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: luptă
      • format_quote Din ciocnirea ideilor iese scînteia adevărului. GHEREA, ST. CR. II 7. DLRLC
    • 1.3. figurat Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bătălie luptă încăierare
      • format_quote Prima ciocnire a lui Mircea [cel Bătrân] cu turcii a avut loc în anul 1394, la Rovine pe Argeș. IST. R.P.R. 93. DLRLC
etimologie:
  • vezi ciocni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.