7 definiții pentru izbire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 125 / Pl: ~ri / E: izbi] 1 Lovire puternică de ceva, de cineva sau cu ceva Si: izbit1 (1). 2 Lovitură cu piciorul Si: izbit1 (2). 3 Trântire a ceva sau a cuiva Si: izbit1 (3). 4 Bătaie puternică a inimii Si: izbit1 (4). 5 Lovire cu pumnii în piept de disperare Si: izbit1 (5). 6-7 (Îrg) (Văruire sau) lipire cu pământ a pereților Si: izbit1 (6-7). 8 (Înv; îls) ~ cu foc Trăsnet. 9 Strălucire puternică a luminii Si: izbit1 (8). 10 Cădere a luminii drept în fața cuiva Si: izbit1. 11 (Fig) Lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri Si: izbit1 (10). 12 Atingere a scopului prin cuvinte, fapte Si: izbit1 (11). 13 Lovire puternică de un obiect Si: izbit1 (12). 14 Repezire violentă în toate părțile Si: izbit1 (13). 15 (Fig) Impresionare a cuiva de către ceva sau cineva Si: frapare, izbit1 (14), surprindere. 16 (Pop) Asemănare cu cineva Si: izbit1 (15). 17 (Fig) Pedepsire. 18 (Înv) Atac.

IZBÍRE, izbiri, s. f. Acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire. – V. izbi.

IZBÍRE, izbiri, s. f. Acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire. – V. izbi.

IZBÍRE, izbiri, s. f. Acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură, izbitură. Omul deschise ușile și le trînti în urmă-i în izbiri de vînt. SADOVEANU, P. S. 41. Pre dușman c-o izbire îl turtea. NEGRUZZI, S. I 125.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbíre s. f., g.-d. art. izbírii; pl. izbíri

izbíre s. f., g.-d. art. izbírii; pl. izbíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBÍRE s. 1. v. lovire. 2. v. ciocnire.

IZBIRE s. 1. lovire. (~ cuiva cu ceva.) 2. ciocnire, lovire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a două tramvaie.)

Intrare: izbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbire
  • izbirea
plural
  • izbiri
  • izbirile
genitiv-dativ singular
  • izbiri
  • izbirii
plural
  • izbiri
  • izbirilor
vocativ singular
plural

izbire

  • 1. Acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbitură lovire lovitură 2 exemple
    exemple
    • Omul deschise ușile și le trînti în urmă-i în izbiri de vînt. SADOVEANU, P. S. 41.
      surse: DLRLC
    • Pre dușman c-o izbire îl turtea. NEGRUZZI, S. I 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi izbi
    surse: DEX '98 DEX '09