5 intrări

66 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

patina2 vi [At: AGÂRBICEANU, A. 339 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 (D. oameni) A se deplasa pe gheață cu patinele2 prin alunecare. 2 (Pgn) A se deplasa, prin alunecare, pe o suprafață lucie. 3 (D. roțile motoare ale vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A se învârti în gol, fără a se antrena unele pe celelalte. 4 (D. vehicule) A nu putea înainta din cauza roților care se învârtesc pe loc, pe un teren alunecos. 5 (D. roțile vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A aluneca pe calea de rulare cu, sau, mai ales, fără învârtire. 6 (D. vehicule) A se deplasa prin alunecarea roților, abătându-se de la direcția de înaintare Si: a derapa. 7 (Teh) A glisa.

patina1 [At: C. PETRESCU, Î. I. 263 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 vr (D. obiecte de cupru sau de orice alt metal oxidabil, de piatră, d. construcții, clădiri etc.) A căpăta patină Si: a se învechi, a se oxida, a se rugini. 2 vr (Pan; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se uza. 3 vtf (D. obiecte de artă, de metal, de piatră etc.) A trata suprafața cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATINÁ, patinez, vb. I. Intranz. 1. A se da pe gheață cu patinele. își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152. ◊ Fig. Tom sosi patinînd pe parchet și finind de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194. 2. (Despre vehicule) A-și învîrti roțile pe loc din cauza lunecușului. Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126. ♦ A se deplasa prin alunecare. Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.

PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheață etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)

PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcții de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)

A SE PATINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner

A PATINÁ2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner

A PATINÁ1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheață; a face patinaj. 2) (despre roțile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderență la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafață netedă și lucioasă. 4) (despre piese de mașini) A aluneca pe suprafața altei piese; a glisa. /<fr. patiner

patinà v. a se da pe ghiață cu patine.

PÁTEMĂ s. f. v. patimă.

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima.

PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

arată toate definițiile

Intrare: patina (aluneca)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
Intrare: patina (învechi)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
Intrare: patimă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patimă
  • patima
plural
  • patimi
  • patimile
genitiv-dativ singular
  • patimi
  • patimii
plural
  • patimi
  • patimilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patemă
  • patema
plural
  • patemi
  • patemile
genitiv-dativ singular
  • patemi
  • patemii
plural
  • patemi
  • patemilor
vocativ singular
plural
patină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: patină (obiect)
patină1 (obiect) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pati
  • patina
plural
  • patine
  • patinele
genitiv-dativ singular
  • patine
  • patinei
plural
  • patine
  • patinelor
vocativ singular
plural
Intrare: patină (strat)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pati
  • patina
plural
genitiv-dativ singular
  • patine
  • patinei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patina (aluneca)

  • 1. intranzitiv (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele (1.); a practica patinajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Tom sosi patinînd pe parchet și ținînd de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre vehicule) A nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare.
      surse: DEX '09 sinonime: derapa
    • 2.2. A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv tehnică A aluneca pe o piesă de ghidare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: glisa

etimologie:

patina (învechi)

  • 1. reflexiv (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină (1.).
    surse: DEX '98 DEX '09 MDN '00
    • 1.1. A se uza, a se învechi.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină (1.), a da patină (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

patină (obiect)

  • 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mută de pe un braț pe celălalt cureaua patinelor. C. PETRESCU, V. 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina (1.), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. rar Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

patină (strat)

  • 1. (numai) singular Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cocleală verzitură 2 exemple
    exemple
    • Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488.
      surse: DLRLC
    • În minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (numai) singular Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: