derapa vi [At: V. ROM., decembrie 1950, 126 / Pzi: 3 ~pează / E: fr déraper] 1 (D. roți de cauciuc și d. vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție diferită de direcția normală de mers. 2 (D. roți) A se învârti pe loc fără a înainta, datorită gheții. corectat(ă)

DERAPA, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre vehicule cu roți de cauciuc sau despre sănii) A aluneca într-o parte, față de direcția de înaintare (din cauza aderenței prea mici la sol). Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239.

DERAPA vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzînd aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].

DERAPA vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper)

A DERAPA pers. 3 ~ează intranz. (despre roți de cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roți) A aluneca pe sol din cauza aderenței reduse. /<fr. déraper

derapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derapez, 3 derapează; conj. prez. 1 sg. să derapez, 3 să derapeze (Pe pârtie derapez controlat. Mașina derapează pe gheață.)

derapa (a ~) vb., ind. prez. 3 derapează

derapa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. derapează; conj. prez. 3 sg. și pl. derapeze