12 definiții pentru patina (aluneca)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

patina2 vi [At: AGÂRBICEANU, A. 339 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 (D. oameni) A se deplasa pe gheață cu patinele2 prin alunecare. 2 (Pgn) A se deplasa, prin alunecare, pe o suprafață lucie. 3 (D. roțile motoare ale vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A se învârti în gol, fără a se antrena unele pe celelalte. 4 (D. vehicule) A nu putea înainta din cauza roților care se învârtesc pe loc, pe un teren alunecos. 5 (D. roțile vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A aluneca pe calea de rulare cu, sau, mai ales, fără învârtire. 6 (D. vehicule) A se deplasa prin alunecarea roților, abătându-se de la direcția de înaintare Si: a derapa. 7 (Teh) A glisa.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATINÁ, patinez, vb. I. Intranz. 1. A se da pe gheață cu patinele. Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152. ◊ Fig. Tom sosi patinînd pe parchet și finind de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194. 2. (Despre vehicule) A-și învîrti roțile pe loc din cauza lunecușului. Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126. ♦ A se deplasa prin alunecare. Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheață etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)

A PATINÁ1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheață; a face patinaj. 2) (despre roțile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderență la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafață netedă și lucioasă. 4) (despre piese de mașini) A aluneca pe suprafața altei piese; a glisa. /<fr. patiner

patinà v. a se da pe ghiață cu patine.

*patinéz v. intr. (fr. patiner). Mă daŭ pe gheață cu patinele. Trenu, tranvaĭu patinează, i se învîrtesc roatele în loc saŭ înaintează alunecînd cu roatele oprite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză

patiná (a căpăta patină, a se da pe gheață) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. și pl. patineáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a patina la vrăjeală expr. (deț.) a face pe cineva să-și schimbe părerea pe care o are despre un deținut.

Intrare: patina (aluneca)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patina (aluneca)

  • 1. intranzitiv (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele (1.); a practica patinajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Tom sosi patinînd pe parchet și ținînd de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre vehicule) A nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare.
      surse: DEX '09 sinonime: derapa
    • 2.2. A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv tehnică A aluneca pe o piesă de ghidare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: glisa

etimologie: