patina¹ [At: C. PETRESCU, Î. I. 263 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 vr (D. obiecte de cupru sau de orice alt metal oxidabil, de piatră, d. construcții, clădiri etc.) A căpăta patină Si: a se învechi, a se oxida, a se rugini. 2 vr (Pan; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se uza. 3 vtf (D. obiecte de artă, de metal, de piatră etc.) A trata suprafața cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină¹.