patimă sf [At: HERODOT (1645), 204 / V: (înv) ~ină, ~temă / Pl: ~mi, (rar) ~me / E: ngr πάθημα] 1 (Înv) Nenorocire. 2 (Înv) Necaz. 3 Suferință fizică la care este supus cineva Si: caznă, supliciu, tortură. 4 (Pex) Chin moral Si: (înv) pasiune. 5 (Bis; lpl; șîs săptămâna ~milor) Chinuri îndurate de lisus Hristos în săptămâna premergătoare răstignirii Sale Si: supliciu. 6 (Înv) Boală. 7 (Îvr; îs) ~mile mării Rău de mare. 8 Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare exagerată și obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorințe Si: pasiune, (fam) boală. 9 Deprindere rea Si: nărav, viciu, (reg) natură. 10 Iubire intensă, excesivă. 11 Plăcere exagerată. 12 Subiectivism. 13 (Îlav) Cu ~ Pătimaș. 14 (Îe) A cădea în ~ma băuturii (sau a alcoolului, a jocului etc.) A bea, a juca jocuri de noroc etc. în mod excesiv. 15-20 (Ccr) Obiect al unei patimi (8-12).