3 intrări
49 de definiții

Explicative DEX

HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.

HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.

OȚĂRI vb. IV v. oțărî.

OȚĂRI vb. IV v. oțărî.

OȚĂRI vb. IV v. oțărî.

OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. și tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oțări, oțeri, oțerî vb. IV] – Din bg. ocerea.

OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. și tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oțări, oțeri, oțerî vb. IV] – Din bg. ocerea.

OȚERI vb. IV v. oțărî.

OȚERI vb. IV v. oțărî.

OȚERÎ vb. IV v. oțărî.

OȚERÎ vb. IV v. oțărî.

OȚERÎ vb. IV v. oțărî.

hotărî [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/10 / V: ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~răsc / E: hotar (cf mg határozni)] 1 vt (Înv) A stabili hotarul sau granița unei regiuni sau unei țări Si: a delimita, (înv) a hotărnici. 2 vr (Înv) A se mărgini cu ... 3 vr (D. stăpânitorii unor regiuni) A avea împărăția lângă a lui... 4-5 vtr A (se) decide (între mai multe posibilități). 6-7 vtr (A lua sau) a face să ia o hotărâre. 8 vt (Rar; cu complement în dativ) A porunci cuiva să facă ceva Si: a ordona. 9 vt A fixa o dată, un termen etc. 10 vt A stabili un plan de acțiune. 11 vt A stipula niște condiții într-un act. 12 vt A determina niște factori necunoscuți. 13 vt A defini. 14 vtr (Grm; înv) A (se) determina prin articole. 15 vt A meni pe cineva pentru ceva Si: a destina. 16 vr (Înv) A se sfârși într-un anumit fel.

otări[1] v vz hotărî

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta hotări — LauraGellner

oțăra v vz oțărî

oțări v vz oțărî

oțărî [At: PSALT. 207 / V: (înv) ~ri, oțerî, oțeri, (cscj) ~ra / Pzi: ~răsc / E: bg оцеря] (Îvp) 1 vr A se mânia. 2 vr A se răsti la cineva. 3 vr A se revolta. 4 vr A se îngrozi. 5 vr A se mâhni. 6 vt A scârbi. 7 vr A face grimase din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute Si: a se strâmba.

oțeri v vz oțărî

oțerî v vz oțărî

AUSTRIAE EST IMPERARE ORBI UNIVERSO (lat.) = Austria este destinată să hotărască lumii întregi. Deviza Casei de Austria, alcătuită după cele 5 vocale ale alfabetului: a. E. I. O. U.

HOTĂRÎ (-ărăsc) l. vb. tr. 1 A fixa, a însemna hotarul unei moșii, a hotărnici: Măi băiete, băiețele, Hotărăște-ți grădina (ȘEZ.) 2 A orîndui: soarta a hotărît altfel cu mine 3 A îndupleca pe cineva, care stă la îndoială să facă întrun fel: l-am hotărît să plece 4 A-și pune în gînd, după oarecare chibzuială sau șovăială, să facă un lucru, a alege într’un fel, a statornici , a decide: am hotărît să plec din țară; apoi hotărîră să mai facă o încercare (ISP.) 5 A fixa: i-am hotărît o leafă bună (ALECS.) 6 ⚖️ A osîndi: or să mă giudice ca pe-un hoț și pe urmă or să mă hotărască la moarte (ALECS.). II. vb. refl. 1 A se mărgini, a da drept hotar: se hotărăște cu dînșii acea țară (M.-COST.); aici se hotărăște județul Neamțu cu județul Suceava (VLAH.) 2 A alege într’un fel, a-și pune în gînd, după oare-care chibzuială sau șovăială, să facă un lucru, a se decide: se hotărî a se duce tocmai acolo să-i aducă leacul (ISP.); s’a hotărît să se lase de fumat.

HOTĂRÎT adj. 1 p. HOTĂRÎ C. NEHOTĂRÎT 2 Care nu stă la chibzuri sau la îndoială, care dă înainte, neclintit: un om ~; cu glas ~; -adv.: îi spuseră verde ’n față și ~ (SB.) 3 Anumit, fixat: o sumă ~ă; într’o zi ~ă 4 📖 Articol ~, articol definit, acela care în românește, se pune în urma substantivului sau adjectivului (-l, -le, -a, -lui, etc. = articol enclitic) sau înaintea substantivului și adjectivului (cel, cea, cei, cele; al, a, ai, ale = articol proclitic).

HOTĂRÎTOR I. adj. verb. HOTĂRÎ. Care hotărăște: simții că a sosit ora hotărîtoare să mă apropiu de dînsa (GN.); își adună toate puterile pentru o luptă hotărîtoare (VLAH.); cu glas ~. II. adv.: chiamă pe tata și-l zice ~: „spune-i și d-ta băietului... ce se cuvine” (CRG.).

OȚĂRÎ. OȚERÎ (-ărăsc, -erăsc), OȚĂRI, OȚERI (-ăresc, -eresc) vb. refl. A se înfierbînta de mînie, a se înfuria, a fi scuturat de fiori de mînie, de spaimă sau de indignare: mi se oțărește inima cînd gîndesc la cîte o pătimit bieții locuitori (ALECS.); încruntă sprînceana și se oțărî de supărare (ISP.); apoi toate au fost cum au fost, zise moș Nichifor, încrețind din sprîncene și oțerîndu-se (CRG.); popa cam venise puțin în mînie și începu a se oțări (SB.) [bg. ocĕrvamŭ].

OȚERI 👉 OȚĂRÎ.

HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. Tranz. 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ Refl. Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. ◊ Refl. impers. În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. 2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. 3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. II. (Învechit) 1. Tranz. A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 2. Refl. A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. – Prez. ind. și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319), pers. 3 sg. și: hotăraște.

OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia, a se întărită, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva. Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. ◊ Tranz. A mîhni, a supăra. Acuma stă și doarme, după ce și-a oțărît inima. C. PETRESCU, Î. II 176. 2. A face grimase, a se încrunta, a se strîmba (din cauza unei băuturi sau mîncări acre sau neplăcute). Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. V. 194. ◊ Tranz. fact. Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. – Variante: oțări (NEGRUZZI, S. I 120), oțeri (GALACTION, O. I 48, COȘBUC, P. I 226, ALECSANDRI, T. II 9, NEGRUZZI, S. I 292), oțerî (CREANGĂ, P. 204) vb. IV.

OȚERI vb. IV v. oțări.

HOTĂRÎ hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide, a (se) convinge. ♦ Tranz. (Construct cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. Pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde (NEGRUZZI). II. Tranz. (Înv.) A delimita, a hotarnici un teritoriu. ♦ Refl. A se margini cu.. . , a fi vecin cu. . . – Din hotar.

A SE HOTĂRÎ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar

A HOTĂRÎ ~ăsc tranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar

A SE OȚĂRÎ mă ~ăsc intranz. 1) A-și ieși din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se strâmba la față în semn că ceva (o mâncare sau o băutură) are gust rău. /<bulg. ocerja

hotărî v. a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința.

oțărì v. Mold. 1. a îngrozi (de indignare): o faptă făr’ de lege ce mintea-mi oțărește AL.; 2. a se înfiora: bătrânul așteaptă moartea făr’a se oțări NEGR. [Origină necunoscută].

hotărăsc, a -î v. tr. (d. hotar). Limitez, pun hotar. Fig. Decid, pronunț o sentență. Precizez, determin, fixez: hotărăsc ziŭa de întîlnire. V. refl. Mă mărginesc: moșia se hotărăște cu pădurea. Fig. Mă decid: mă hotărăsc să plec.

oțărăsc, a -î v. tr. (vechĭ oțeresc, d. sîrb. cjeriti, bg. ocervam, rus. [o]ščéritĭ, a-țĭ arăta dințiĭ, a rînji. V. știresc). Îngrozesc, înfiorez, displac adînc. V. refl. Mă înfior de dezgust orĭ de groază (de ex., un copil căruĭa nu-ĭ place un medicament). Mă înfuriĭ, mă îndîrjesc.

oțerésc, V. oțărăsc.

Ortografice DOOM

hotărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 3 sg. hotărăște, imperf. 1 hotăram; conj. prez. 1 sg. să hotărăsc, 3 să hotărască

oțărî (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă oțărăsc, 3 sg. se oțărăște, imperf. 1 sg. mă oțăram; conj. prez. 1 sg. să mă oțărăsc, 3 să se oțărască; imper. 2 sg. afirm. oțărăște-te; ger. oțărându-mă

hotărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotăra, perf. s. 3 sg. hotărî, 3 pl. hotărâră, m.m.c.p. 3 sg. hotărâse; conj. prez. 3 să hotărască; ger. hotărând; part. hotărât

!oțărî (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțărăște, imperf. 3 sg. se oțăra, perf. s. 3 sg. se oțărî, 3 pl. se oțărâră; conj. prez. 3 să se oțărască; ger. oțărându-se; part. oțărât

hotărî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotăra; conj. prez. 3 sg. și pl. hotărască

oțărî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțărăsc, imperf. 3 sg. oțăra; conj. prez. 3 sg. și pl. oțărască

hotărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, imperf. hotăra, conj. hotărască)

oțărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțărăsc, imperf. oțăra, conj. oțărască)

hotărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.

oțărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.

Etimologice

oțeri (oțeresc, oțerit), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – Var. oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă legătură cu sb. ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg. očervam „a-și arăta colții” (Candrea), bg. cerjă se „a lua un medicament”, rus. ščeriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl. ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oțerime, s. f. (Mold., dezgust); oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic).

Enciclopedice

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

Sinonime

HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.

HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.

OȚĂRÎ vb. v. amărî, cutremura, indispune, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, mâhni, mânia, necăji, răcni, răsti, striga, supăra, tremura, țipa, urla, zbiera, zgudui.

HOTĂRÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 8. a lăsa, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a ~ Dumnezeu.)

hotărî vb. v. CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÎNDI. PEDEPSI.

oțărî vb. v. AMĂRÎ. CUTREMURA. INDISPUNE. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. TREMURA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZGUDUI.

Arhaisme și regionalisme

oțărî, oțărăsc, v.r. 1. A se mânia. 2. A se răsti la cineva. – Din bg. ocerea (DEX).

Intrare: hotărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hotărî
  • hotărâre
  • hotărât
  • hotărâtu‑
  • hotărând
  • hotărându‑
singular plural
  • hotărăște
  • hotăraște
  • hotărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hotărăsc
(să)
  • hotărăsc
  • hotăram
  • hotărâi
  • hotărâsem
a II-a (tu)
  • hotărăști
(să)
  • hotărăști
  • hotărai
  • hotărâși
  • hotărâseși
a III-a (el, ea)
  • hotărăște
  • hotăraște
(să)
  • hotărască
  • hotăra
  • hotărî
  • hotărâse
plural I (noi)
  • hotărâm
(să)
  • hotărâm
  • hotăram
  • hotărârăm
  • hotărâserăm
  • hotărâsem
a II-a (voi)
  • hotărâți
(să)
  • hotărâți
  • hotărați
  • hotărârăți
  • hotărâserăți
  • hotărâseți
a III-a (ei, ele)
  • hotărăsc
(să)
  • hotărască
  • hotărau
  • hotărâră
  • hotărâseră
otări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oțări
oțări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oțărî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțărî
  • oțărâre
  • oțărât
  • oțărâtu‑
  • oțărând
  • oțărându‑
singular plural
  • oțărăște
  • oțăraște
  • oțărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțărăsc
(să)
  • oțărăsc
  • oțăram
  • oțărâi
  • oțărâsem
a II-a (tu)
  • oțărăști
(să)
  • oțărăști
  • oțărai
  • oțărâși
  • oțărâseși
a III-a (el, ea)
  • oțărăște
  • oțăraște
(să)
  • oțărască
  • oțăra
  • oțărî
  • oțărâse
plural I (noi)
  • oțărâm
(să)
  • oțărâm
  • oțăram
  • oțărârăm
  • oțărâserăm
  • oțărâsem
a II-a (voi)
  • oțărâți
(să)
  • oțărâți
  • oțărați
  • oțărârăți
  • oțărâserăți
  • oțărâseți
a III-a (ei, ele)
  • oțărăsc
(să)
  • oțărască
  • oțărau
  • oțărâră
  • oțărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțeri
  • oțerire
  • oțerit
  • oțeritu‑
  • oțerind
  • oțerindu‑
singular plural
  • oțerește
  • oțeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțeresc
(să)
  • oțeresc
  • oțeream
  • oțerii
  • oțerisem
a II-a (tu)
  • oțerești
(să)
  • oțerești
  • oțereai
  • oțeriși
  • oțeriseși
a III-a (el, ea)
  • oțerește
(să)
  • oțerească
  • oțerea
  • oțeri
  • oțerise
plural I (noi)
  • oțerim
(să)
  • oțerim
  • oțeream
  • oțerirăm
  • oțeriserăm
  • oțerisem
a II-a (voi)
  • oțeriți
(să)
  • oțeriți
  • oțereați
  • oțerirăți
  • oțeriserăți
  • oțeriseți
a III-a (ei, ele)
  • oțeresc
(să)
  • oțerească
  • oțereau
  • oțeriră
  • oțeriseră
oțăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțări
  • oțărire
  • oțărit
  • oțăritu‑
  • oțărind
  • oțărindu‑
singular plural
  • oțărește
  • oțăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțăresc
(să)
  • oțăresc
  • oțăream
  • oțării
  • oțărisem
a II-a (tu)
  • oțărești
(să)
  • oțărești
  • oțăreai
  • oțăriși
  • oțăriseși
a III-a (el, ea)
  • oțărește
(să)
  • oțărească
  • oțărea
  • oțări
  • oțărise
plural I (noi)
  • oțărim
(să)
  • oțărim
  • oțăream
  • oțărirăm
  • oțăriserăm
  • oțărisem
a II-a (voi)
  • oțăriți
(să)
  • oțăriți
  • oțăreați
  • oțărirăți
  • oțăriserăți
  • oțăriseți
a III-a (ei, ele)
  • oțăresc
(să)
  • oțărească
  • oțăreau
  • oțăriră
  • oțăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțerî
  • oțerâre
  • oțerât
  • oțerâtu‑
  • oțerând
  • oțerându‑
singular plural
  • oțerăște
  • oțeraște
  • oțerâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțerăsc
(să)
  • oțerăsc
  • oțeram
  • oțerâi
  • oțerâsem
a II-a (tu)
  • oțerăști
(să)
  • oțerăști
  • oțerai
  • oțerâși
  • oțerâseși
a III-a (el, ea)
  • oțerăște
  • oțeraște
(să)
  • oțerască
  • oțera
  • oțerî
  • oțerâse
plural I (noi)
  • oțerâm
(să)
  • oțerâm
  • oțeram
  • oțerârăm
  • oțerâserăm
  • oțerâsem
a II-a (voi)
  • oțerâți
(să)
  • oțerâți
  • oțerați
  • oțerârăți
  • oțerâserăți
  • oțerâseți
a III-a (ei, ele)
  • oțerăsc
(să)
  • oțerască
  • oțerau
  • oțerâră
  • oțerâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hotărî, hotărăscverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua o hotărâre; a (se) decide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. DLRLC
    • format_quote A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. DLRLC
    • format_quote Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. DLRLC
    • format_quote S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
    • format_quote În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. DLRLC
    • format_quote impersonal În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. DLRLC
    • 1.1. A face pe cineva să ia o hotărâre. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar (Construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porunci
      • format_quote O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. DLRLC
      • format_quote Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. DLRLC
      • format_quote Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
  • 2. tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. DLRLC
    • format_quote Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. DLRLC
    • 2.1. învechit A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. DLRLC
      • format_quote Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. DLRLC
  • 3. tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. DLRLC
    • format_quote Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
    • format_quote Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. DLRLC
  • comentariu Forme flexionare atipice: Prezent indicativ și hotăresc, persoana a 3-a singular și hotăraște. DLRLC
etimologie:
  • hotar DEX '09 DEX '98

oțărî, oțărăscverb

popular
  • 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. DLRLC
    • format_quote Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. DLRLC
  • 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. V. 194. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.