OȚĂRÎ. OȚERÎ (-ărăsc, -erăsc), OȚĂRI, OȚERI (-ăresc, -eresc) vb. refl. A se înfierbînta de mînie, a se înfuria, a fi scuturat de fiori de mînie, de spaimă sau de indignare: mi se oțărește inima cînd gîndesc la cîte o pătimit bieții locuitori (ALECS.); încruntă sprînceana și se oțărî de supărare (ISP.); apoi toate au fost cum au fost, zise moș Nichifor, încrețind din sprîncene și oțerîndu-se (CRG.); popa cam venise puțin în mînie și începu a se oțări (SB.) [bg. ocĕrvamŭ].