2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ortografia vt [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr orthographier] 1 A scrie după regulile ortografice (1). 2 A aplica o anumită ortografie (1).

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A scrie după regulile ortografice, a aplica o anumită ortografie.

ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p. i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].

ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)

A ORTOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvinte și forme gramaticale) A scrie în conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. orthographier

ortografia v. a scrie după regulele ortografice.

ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia.

ortografie sf [At: COSMOGRAFIE, 16v/27 / S și: ortho~ / Pl: ~ii / E: ngr ὀρθογραφία, lat orthographia, ger Orthographie] 1 Sistem de reguli proprii unei limbi, privind scrierea corectă. 2 Aplicare practică a acestor reguli.

ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia.

ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Sistem de reguli proprii unei limbi, privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. Nu putea scrie o vorbă fără greșeli de ortografie. C. PETRESCU, S. 109. Copiii romîni vor scăpa de fantasmagoria gramaticilor, ortografiilor etc. ieșite din crierii prea înfierbîntați ai unor pedanți ridicoli. ALECSANDRI, S. 5. Am văzut scriind fiecare cum îi plesnea în cap: fiecare își închipuise o ortografie. NEGRUZZI, S. I 340.

ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabilește scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie].

ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)

ORTOGRAFÍE ~i f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o limbă. [G.-D. ortografiei] /<lat. orthographia

ortografie f. arta și modul de a scrie corect vorbele unei limbi.

*ortografíe f. (vgr. orthographia, d. orthós, drept, și grápho, scriŭ. V. grafie). Modu de a scrie cuvintele corect.

*ortografiéz v. tr. (fr. orthographier). Barb. Scriŭ cuvintele după ortografia lor: a ortografia răŭ un cuvînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortografiá (a ~) (-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 ortografiáză, 1 pl. ortografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să ortografiéze; ger. ortografiínd (-fi-ind)

ortografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiéz, 3 sg. și pl. ortografiáză, 1 pl. ortografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ortografiéze; ger. ortografiínd (sil. -fi-ind)

ortografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ortografiază, 1 pl. ortografiem, ger. ortografiind)

arată toate definițiile

Intrare: ortografia
  • silabație: ort-o-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ortografia
  • ortografiere
  • ortografiat
  • ortografiatu‑
  • ortografiind
  • ortografiindu‑
singular plural
  • ortografia
  • ortografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ortografiez
(să)
  • ortografiez
  • ortografiam
  • ortografiai
  • ortografiasem
a II-a (tu)
  • ortografiezi
(să)
  • ortografiezi
  • ortografiai
  • ortografiași
  • ortografiaseși
a III-a (el, ea)
  • ortografia
(să)
  • ortografieze
  • ortografia
  • ortografie
  • ortografiase
plural I (noi)
  • ortografiem
(să)
  • ortografiem
  • ortografiam
  • ortografiarăm
  • ortografiaserăm
  • ortografiasem
a II-a (voi)
  • ortografiați
(să)
  • ortografiați
  • ortografiați
  • ortografiarăți
  • ortografiaserăți
  • ortografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ortografia
(să)
  • ortografieze
  • ortografiau
  • ortografia
  • ortografiaseră
Intrare: ortografie
ortografie substantiv feminin
  • silabație: ort-o-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortografie
  • ortografia
plural
  • ortografii
  • ortografiile
genitiv-dativ singular
  • ortografii
  • ortografiei
plural
  • ortografii
  • ortografiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortografia

  • 1. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

ortografie

  • 1. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu putea scrie o vorbă fără greșeli de ortografie. C. PETRESCU, S. 109.
      surse: DLRLC
    • Copiii romîni vor scăpa de fantasmagoria gramaticilor, ortografiilor etc. ieșite din crierii prea înfierbîntați ai unor pedanți ridicoli. ALECSANDRI, S. 5.
      surse: DLRLC
    • Am văzut scriind fiecare cum îi plesnea în cap: fiecare își închipuise o ortografie. NEGRUZZI, S. I 340.
      surse: DLRLC

etimologie: