SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

scriptură sf [At: COD. VOR. 102/4 / V: (reg) sclip~, (îvr) ~toră, ~păt~, scrâp~, screp~ / Pl: ~ri și (rar) ~re / E: lat scriptura] 1 (Înv) Scriere (2-3). 2 (Ccr) Semn scris² sau tipărit (1). 3 (Rar; îs) ~ de mână Manuscris. 4 (Îe) A arăta cu (sau a pune în) ~ A scrie (1). 5 (Înv) Inscripție. 6 (Înv) Însemnare. 7 (Înv) Scrisoare (26). 8 (Înv) Act (doveditor). 9-11 (Înv) Scriere (6, 11-12). 12 (Înv; pex) Conținut al unei scrieri (1). 13 (Îvr) Contabilitate (3). 14 (Spc; sens curent; adesea lpl cu valoare de singular șîs sfânta ~, înv, ~ra sfântă) Carte sacră a mozaismului și a creștinismului alcătuită din Vechiul Testament și Noul Testament, cel din urmă fiind recunoscut numai de creștini Si: biblie, (îvr) scripta sfântă. 15 (Pex) Preceptele, legile etc. propovăduite de scriptură (13) sau de religia creștină. 16 (Înv; îs) ~ra cea veche sau vechea ~ Vechiul Testament. 17 (Înv; îs) ~ra cea nouă Noul Testament. 18 (Îlav) A treia zi după ~ri Prea târziu. 19 (Înv) Înțelesul strict al unui text Si: precept. 20 (Rar) Principiu. 21 (Înv; lpl) Scriere (14). corectat(ă)

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Fel de a scrie, scris, caligrafie. Îl întîlnim... în josul uricelor pe care le compune și pe care le iscălește într-o frumoasă și ceteață scriptură. IORGA, L. I 132. Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva din vreo aruncătură mai liberă a condeiului să iasă bănuiala că mintea i-ar mai fi cîtuși de puțin nestăpînită. CARAGIALE, N. S. 24. 2. Ceea ce este scris; însemnare, inscripție, text. Ce sînt scripturile astea de pe copaci? GALACTION, O. I 210. ◊ Fig. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri și, legînd frazele lor de argint, desfășurară încă o dată pămîntului scriptura lor cea fără tîlc. GALACTION, O. I 286. 3. Scriere, lucrare (literară, științifică); p. ext. conținutul ei. Cînd privesc zilele de aur a scripturilor romîne, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. EMINESCU, O. I 31. Vă voi învăța scripturile filozofilor vechi care vă va aduce multă plăcere. DRĂGHICI, R. 197. ♦ (De obicei determinat prin «sfînta») Scriere bisericească cuprinzînd Vechiul și Noul Testament; Biblia. Am fost la sfînta învățătură. Ș-am învățat carte din scriptură. SEVASTOS, N. 105. Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură. CREANGĂ, P. 33. Adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! NEGRUZZI, S. I 140.

SCRIPTURĂ ~i f. înv. v. SCRIERE. ◊ Sfânta ~ scriere bisericească care cuprinde Vechiul și Noul Testament; Biblie. [G.-D. scripturii] /<lat. scriptura

scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.

scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.

scliptură sf vz scriptură

scrâptură sf vz scriptură

screptură sf vz scriptură

scripătură sf vz scriptură

scriptoră sf vz scriptură

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptură (Biblia) s. propriu f., g.-d. Scripturii

scriptură s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptură (scrierea de bază a creștinismului) s. pr. f.

Scriptura v. Sfânta Scriptură

!Sfânta Scriptură/Scriptura (Biblia) s. propriu f. art., neart. Scriptură (în ~), g.-d. art. Sfintei Scripturi/Scripturii

Sfânta Scriptură s. propriu f., g.-d. Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură adj. + s. f.

scriptură (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scrittura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.

SFÂNTA SCRIPTURĂ, denumire dată „Bibliei” în scrierile religioase.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură.

SCRIPTURĂ s. v. consemnare, epistolă, epistolie, indicație, inscripție, înregistrare, lucrare, menționare, operă, ortografie, precizare, prescripție, prevedere, scriere, scris, scrisoare, specificare, text.

scriptură s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAȚIE. INSCRIPȚIE. ÎNREGISTRARE. LUCRARE. MENȚIONARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPȚIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfînta scriptură.