2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

orăcăit sn [At: ISPIRESCU, L. 146 / Pl: ~uri / E: orăcăi] 1-2 Orăcăire (1-2).

ORĂCĂÍT, (rar) orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei, orăcăială. Îi e pe plac să vină aici, noaptea, și să cosească papura. S-audă susurul vîntului, cîntecul greierilor, orăcăitul broaștelor. PAS, E. II 85. Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune cu bălăngănind lor depărtat, cu strigătele flăcăilor perdute în orăcăitul broaștelor gălăgioase? DELAVRANCEA, T. 259. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. Directorul de scenă o avertizase în orăcăitul de înveselite al camarazilor că nu-i poate da decît roluri de comedie. C. PETRESCU, C. V. 209. ♦ Plînset, țipăt (de copil sugaci). Auzi un orăcăit de copil. ISPIRESCU, E. 146.

ORĂCĂÍT ~uri n. 1) v. A ORĂCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de broaște. /v. a orăcăi

orăcăit n. acțiunea și efectul orăcăirii, strigăt înnăbușit: auzi un orăcăit de copil ISP.

orăcăít n., pl. urĭ. Acțiunea de a orăcăi. Plîns de prunc orĭ strigăt de broască și rar de orăteniĭ: un orăcăit de broaște se auzea.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

orăcăi vi [At: ALECSANDRI, P. III, 31 / V: (reg) orc~, orac~ / Pzi: orăcăie și ~ește / E: orac + -ăi] 1 (D. broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăi, a miorcoti. 2 (Fam; d. copiii mici) A plânge.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. ◊ (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. ♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. – Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).

A ORĂCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi

orăcăì v. 1. a striga, vorbind de păsări: găini, rațe, gâște orăcăesc în toate părțile Gr. AL.; 2. a ocăcăi: mii de broaște în lung orăcăesc AL.; 3. a se văeta (de copii). [Cf. horcăi].

orácăĭ, și -ăĭesc v. intr. (d. orac, orac, țipetu pruncilor și al broaștelor). Plîng, vorbind de pruncĭ. Strig, orăcăĭesc, vorbind de broaște și rar de păsările de curte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orăcăít s. n., pl. orăcăíturi

orăcăít s. n., pl. orăcăíturi

orăcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 orắcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá; conj. prez. 3 să orắcăie

orăcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá

orăcăi (ind. prez. 3 sg. și pl. orăcăie)

arată toate definițiile

Intrare: orăcăit
orăcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăcăit
  • orăcăitul
  • orăcăitu‑
plural
  • orăcăituri
  • orăcăiturile
genitiv-dativ singular
  • orăcăit
  • orăcăitului
plural
  • orăcăituri
  • orăcăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: orăcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • orăcăie
(să)
  • orăcăie
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • orăcăie
(să)
  • orăcăie
  • orăcăiau
  • orăcăi
  • orăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • orăcăiește
(să)
  • orăcăiască
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • orăcăiesc
(să)
  • orăcăiască
  • orăcăiau
  • orăcăi
  • orăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orăcăit

  • 1. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orăcăială orăcăire attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îi e pe plac să vină aici, noaptea, și să cosească papura. S-audă susurul vîntului, cîntecul greierilor, orăcăitul broaștelor. PAS, E. II 85.
      surse: DLRLC
    • Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune cu bălăngănitul lor depărtat, cu strigătele flăcăilor perdute în orăcăitul broaștelor gălăgioase? DELAVRANCEA, T. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi orăcăi
    surse: DEX '98 DEX '09

orăcăi

  • 1. (Despre broaște, rar, despre alte ființe) A scoate strigătul caracteristic speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Buraticii orăcăiau în toate după-amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101.
      surse: DLRLC
    • Orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189.
      surse: DLRLC
    • Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292.
      surse: DLRLC
    • depreciativ Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46.
      surse: DLRLC
    • depreciativ Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Orac + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09