opțiuni
  • info

8 definiții pentru orăcăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂIRE, orăcăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; orăcăit. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

orăcăire sf [At: BIANU, D. S. 734 / Pl: ~ri / E: orăcăi] (Nob) 1 Strigăt caracteristic broaștei Si: orăcăit (1). 2 (Fam) Plâns de copil mic Si: orăcăit (2).

ORĂCĂIRE, orăcăiri, s. f. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; orăcăit. ♦ (Fam.) Scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orăcăire (rar) s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

orăcăire (rar) s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

orăcăire s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂCĂIRE s. v. orăcăit.

ORĂCĂIRE s. ocăcăit, orăcăială, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)

Intrare: orăcăire
orăcăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăcăire
  • orăcăirea
plural
  • orăcăiri
  • orăcăirile
genitiv-dativ singular
  • orăcăiri
  • orăcăirii
plural
  • orăcăiri
  • orăcăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orăcăire, orăcăirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi orăcăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.