11 definiții pentru orăcăială
din care- explicative (4)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
orăcăială sf [At: JIPESCU, O. 149 / Pl: ~ieli / E: orăcăi + -eală] (Reg) Gălăgie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orăcăială s. f., g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orăcăială s. f., g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orăcăială s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orăcăială, pl. orăcăieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORĂCĂIALĂ s. v. orăcăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORĂCĂIALĂ s. ocăcăit, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
orăcăială, orăcăieli s. f. 1. mod neplăcut de a vorbi (cu sonoritate). 2. plânset de copil mic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orăcăială, orăcăielisubstantiv feminin
etimologie:
- Orăcăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09