Definiția cu ID-ul 39599:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂI, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.