2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.

ogoire sf [At: REBREANU, I. 116 / V: (reg) ~iare / Pl: ~ri / E: ogoi3] 1 Liniștire. 2 Alinare. 3 (D. fenomene ale naturii, manifestări, acțiuni) Pierdere din intensitate Si: ogoială (3), (rar) ogoitură (3). 4 Menajare. 5 Mângâiere. 6 Dezmierdare.

OGOÍRE, ogoiri, s. f. Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.

OGOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) ogoi; alinare. Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116.

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

OGOIÁ vb. I v. ogoi2.

ogoi3 [At: N. TEST. (1648), 178r/29 / V: (reg; cscj) ~a, ogua / Pzi: ~iesc și (rar) ogoi / E: ns cf slv гой] 1 vt (Pop) A liniști. 2 vt (Pop) A alina. 3 vr (D. fenomene ale naturii, manifestări, acțiuni) A pierde din intensitate. 4 vt A trata cu grijă și îngăduință pe cineva Si: a cruța, a menaja.

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

OGOÍ, ogoiesc și ogoi, vb. IV. Refl. (Popular) A se liniști, a se potoli, a se calma (în urma unei stări fizice sau sufletești dureroase, tulburătoare). Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. ◊ Intranz. (Rar) Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. ◊ Tranz. A alina, a calma, a potoli. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Bătălia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera, a liniști. Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171. – Variantă: ogoiá (SADOVEANU, O. I 150) vb. I.

A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (despre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti

A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti

OGOI vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. A: Măguli firea-mpăratului . . . de-l bucură și-i ogoi gîndul. DOSOFTEI, VS. Calul de sărituri și de azvîrlituri nu s-au ogoit pînă nu l-au aruncat de pre sine gios. CANTEMIR, HR. C: Răul ce nu-l poți ogoi plinu-i de veninul morției. N. TEST. (1648). Pre elu ierosalimleanii lu batea și lu izbiia totdeauna cum să să ogoiască să tacă. C 1692, 513r. Ogoiĕsku-mĕ. Conquiesco. AC, 357. Etimologie: cf. sl. goj „pace, Înțelegere”. Vezi și ogoială, ogoitură. Cf. a l i n t a.

ogoì v. Mold. a (se) liniști: ia mai bine ogoește-te o leacă CR. [Serb. OGOĬA, a crește, a îngriji].

2) ogóĭ și (maĭ des) ogoĭésc v. tr. (sîrb. gojiti și ug-, a hrăni, a îngriji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, ógoja, hrană, îngrijire, educațiune; bg. goĭŭ, îngraș, V. guĭ-neguĭ, răzgîĭ). Rar. Alin, potolesc: ogoaĭe-mĭ durerea. Îngrijesc, mîngîĭ (Trans.): te-am ajutat și te-am ogoit (Rebr. 276), îșĭ aducea aminte de ogoirile eĭ blînde (132). V. refl. Mă potolesc: ogoĭește-te puțin. V. ostoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri

ogoíre s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri

arată toate definițiile

Intrare: ogoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogoire
  • ogoirea
plural
  • ogoiri
  • ogoirile
genitiv-dativ singular
  • ogoiri
  • ogoirii
plural
  • ogoiri
  • ogoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ogoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoi
  • ogoire
  • ogoit
  • ogoitu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoiește
  • ogoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoiesc
(să)
  • ogoiesc
  • ogoiam
  • ogoii
  • ogoisem
a II-a (tu)
  • ogoiești
(să)
  • ogoiești
  • ogoiai
  • ogoiși
  • ogoiseși
a III-a (el, ea)
  • ogoiește
(să)
  • ogoiască
  • ogoia
  • ogoi
  • ogoise
plural I (noi)
  • ogoim
(să)
  • ogoim
  • ogoiam
  • ogoirăm
  • ogoiserăm
  • ogoisem
a II-a (voi)
  • ogoiți
(să)
  • ogoiți
  • ogoiați
  • ogoirăți
  • ogoiserăți
  • ogoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoiesc
(să)
  • ogoiască
  • ogoiau
  • ogoi
  • ogoiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoi
  • ogoire
  • ogoit
  • ogoitu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoaie
  • ogoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiam
  • ogoii
  • ogoisem
a II-a (tu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiai
  • ogoiși
  • ogoiseși
a III-a (el, ea)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoia
  • ogoi
  • ogoise
plural I (noi)
  • ogoim
(să)
  • ogoim
  • ogoiam
  • ogoirăm
  • ogoiserăm
  • ogoisem
a II-a (voi)
  • ogoiți
(să)
  • ogoiți
  • ogoiați
  • ogoirăți
  • ogoiserăți
  • ogoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoiau
  • ogoi
  • ogoiseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoia
  • ogoiere
  • ogoiat
  • ogoiatu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoaie
  • ogoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiam
  • ogoiai
  • ogoiasem
a II-a (tu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiai
  • ogoiași
  • ogoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoia
  • ogoie
  • ogoiase
plural I (noi)
  • ogoiem
(să)
  • ogoiem
  • ogoiam
  • ogoiarăm
  • ogoiaserăm
  • ogoiasem
a II-a (voi)
  • ogoiați
(să)
  • ogoiați
  • ogoiați
  • ogoiarăți
  • ogoiaserăți
  • ogoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoiau
  • ogoia
  • ogoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ogoire

  • 1. Acțiunea de a (se) ogoi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinare attach_file un exemplu
    exemple
    • Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

ogoi (vb.) ogoia

  • 1. popular A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
    exemple
    • Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424.
      surse: DLRLC
    • Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253.
      surse: DLRLC
    • Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251.
      surse: DLRLC
    • Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144.
      surse: DLRLC
    • Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli.
      surse: DLRLC sinonime: domoli attach_file 2 exemple
      exemple
      • Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • Bătălia se ogoia pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 13.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: