10 definiții pentru alinare alinire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.

alinare1 sf [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~nări / E: alina] 1 Micșorare a intensității unui fenomen natural Si: alinat1 (1), (rar) alinătură. 2 Potolire a unui fenomen natural Si: alinat1 (2). 3 Oprire a unei mișcări pornite Si: alinat1 (3). 4 Calmare a unor sentimente neplăcute, senzații dureroase Si: alinat1 (4). 5 Liniștire a unei ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare Si: alinat1 (5). 6 Mângâiere a unei ființe, a unui om Si: alinat1 (6). 7 Așezare a unor lucruri Si: alinat1 (7). 8 Liniștire a cuiva prin ducere la culcare Si: alinat1 (8). 9 Așezare a unei păsări pe ceva Si: alinat (9).

alinare2 sf [At: DA / Pl: ~nări / E: alina1] Șchiopătare ușoară Si: alinat2 Cf alintare, alicnire.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. 1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție. Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99. Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235. Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Domolire a unui fenomen atmosferic. [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171. Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alináre s. f., g.-d. art. alinắrii; pl. alinắri

alináre s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALINÁRE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. v. consolare.

ALINARE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. consolare, îmbărbătare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

Intrare: alinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinare
  • alinarea
plural
  • alinări
  • alinările
genitiv-dativ singular
  • alinări
  • alinării
plural
  • alinări
  • alinărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinire
  • alinirea
plural
  • aliniri
  • alinirile
genitiv-dativ singular
  • aliniri
  • alinirii
plural
  • aliniri
  • alinirilor
vocativ singular
plural

alinare alinire

  • 1. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție.
      exemple
      • Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99.
        surse: DLRLC
      • Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235.
        surse: DLRLC
      • Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Domolire a unui fenomen atmosferic.
      surse: DLRLC sinonime: domolire 2 exemple
      exemple
      • [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171.
        surse: DLRLC
      • Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi alina
    surse: DEX '98 DEX '09