8 definiții pentru ogoire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OGOIRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.
ogoire sf [At: REBREANU, I. 116 / V: (reg) ~iare / Pl: ~ri / E: ogoi3] 1 Liniștire. 2 Alinare. 3 (D. fenomene ale naturii, manifestări, acțiuni) Pierdere din intensitate Si: ogoială (3), (rar) ogoitură (3). 4 Menajare. 5 Mângâiere. 6 Dezmierdare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OGOIRE, ogoiri, s. f. Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OGOIRE s. f. Acțiunea de a (se) ogoi; alinare. Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ogoiare sf vz ogoire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ogoire (pop.) s. f., g.-d. art. ogoirii; pl. ogoiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ogoire (pop.) s. f., g.-d. art. ogoirii; pl. ogoiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ogoire s. f., g.-d. art. ogoirii; pl. ogoiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ogoire, ogoirisubstantiv feminin
-
- Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116. DLRLC
-
etimologie:
- ogoi DEX '09 DEX '98