3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGLINDÁ vb. I v. oglindi.

OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

oglindă sf [At: COD. VOR. 116/2 / V: (înv) ~lendă, (reg) logrin~ / Pl: ~nzi și (înv) ~de / E: pvb oglindi] 1 Obiect cu suprafață lucioasă, făcut de obicei din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic, având proprietatea de a reflecta puternic razele de lumină și de a forma astfel imagini ale obiectelor reale din dreptul lor Si: (Trs) căutătoare, cotătoare. 2 (Reg; îcs) Cu ~da Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Reg; îc) ~da-fetei Plantă cu flori violete, care crește pe soluri argiloase și nisipoase sau printre semănăturile de cereale (Legonzia speculum Veneris). 4 Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. 5 (Fig) Ceea ce înfățișează, reflectă sau simbolizează ceva, un lucru, o situație, o idee etc. Si: icoană, imagine. 6 (Înv; fig) Model. 7 (Reg; lpl; îf oglinde) Ochelari. 8 (Reg; îs) ~da laptelui sau ~da ugerului Porțiune de piele, netedă și lucioasă, de sub perineu și de pe fese, la bovine și alte animale, în care sensul firelor de păr este îndreptat de obicei de jos în sus. 9 (Glg; îs) ~ de falie (sau de fricțiune, de alunecare) Suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. 10 (Mlg; iuz) ~da măgarului Antimoniu.

oglindi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76v/27 / V: (îrg) ~da (Pzi: oglind și ~dez), (rar) ~nzi / Pzi: ~desc / E: vsl оглѧдати сѧ, bg огледам се] 1 vt (Îrg) A se uita cu atenție Si: a cerceta, a observa. 2 vr A se reflecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. 3 vr (D. oameni) A se privi în oglindă. 4 vr (D. oameni) A se admira, privindu-se în oglindă. 5 vr (D. stări, fenomene, acțiuni) A se reflecta. 6 vt A înfățișa. 7 vr (Reg; îe) Să ~dează dă primăvară Se face primăvară.

OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect făcut de obicei din metal sau din sticlă acoperită pe o față cu un strat metalic care reflectă razele de lumină și pe care se formează imaginea obiectelor. Prin sala cu păreții de oglinzi Vezi înmiită silueta-ți fină. D. BOTEZ, P. O. 99. Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă. CREANGĂ, 86. Se vede că nu te-ai uitat de mult în oglindă. ALECSANDRI, T. I 198. ◊ (În metafore și comparații) Opera... [poetului] trebuie să fie o oglindă a năzuințelor poporului. BENIUC, P. 135. Plecă să caute un vas cu apă, pășind în vîrful bocancilor lustruiți oglindă. C. PETRESCU, Î. II 51. Harnică, din zorii zilei Nu stau mîinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. Ochii sînt oglinda inimii = ochii reflectă starea sufletească a omului). ◊ Oglindă retrovizoare v. retrovizor. ♦ Imagine. Visul e ca o oglindă a realității. 2. (Urmat de determinări) Orice suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. În oglinda mare a rîului începeau să tremure luminile stelelor de sus. SADOVEANU, O. VII 341. Sabina apăruse lunecînd pe oglinda de gheață. C. PETRESCU, V. 371. Lumina lor se răsfrîngea tremurînd în oglinda apei limpezi. BART, S. M. 26. – Pl. și: (învechit) oglinde (EMINESCU, O. IV 128).

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. 1. A se reflecta pe o suprafață lucie sau într-o oglindă; (mai rar, despre persoane) a se privi în oglindă. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește.. Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Tranz. (Complementul indică elementul reflectat) Rîul sclipea lin într-o bidboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25. Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95. 2. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni) A se răs- frînge în..., a fi înfățișate de..., a se arăta prin..., a-și găsi ecoul, a se reflecta. În folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9. Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. ♦ Tranz. A înfățișa, a prezenta. Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. – Variantă: (învechit și popular) oglindá, oglindez (ALECSANDRI, P. II 39) și oglínd (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441), vb. I.

OGLÍNDĂ oglinzi f. 1) Obiect constând dintr-o bucată de sticlă groasă, de forme diferite, amalgamată pe dos, având proprietatea de a reflecta lumina și de a forma astfel pe partea lucioasă imaginea obiectelor. Oglindă de buzunar.A face ceva oglindă a face ceva să devină foarte curat. 2) Plan lucios și neted, format, mai ales, de o întindere de apă lină, care reflectă razele de lumină. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflectă cu fidelitate ceva; imagine fidelă. Oglinda timpului.Ochii sunt oglinda sufletului ochii exprimă starea sufletească și calitățile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi

A SE OGLINDÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și proiecta imaginea într-o oglindă sau pe o suprafață lucioasă (ca o oglindă). 2) (despre persoane) A se privi în oglindă. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresie; a se reflecta; a se răsfrânge. /<sl. oglendati

A OGLINDÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oglindească. 2) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a înfățișa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati

OGLINDI vb. (Mold.) A observa, a cerceta. Și oglindind l-au cunoscut pre domnu său. DOSOFTEI, VS. Nu prăvești podoaba mea ? Nu oglindești bunurile meale ? CD 1698, 1v. Avea Lupul un loc înalt, în vîrvul unui deal însămnat, de unde în toate dzilele oglindiia încotro hergheliia îmblă. CI, 99; cf. CD 1770, 1v. Etimologie: sl. oględati sę.

oglindă f. 1. sticlă poleită și cositorită de o parte, resfrângând imaginile obiectelor; oglinda măgarului, sarea pisicii; 2. fig. tot ce reprezintă un lucru: fața e oglinda sufletului. [Tras din oglindì].

oglindì v. 1. a se uita într’o oglindă; 2. a răsfrânge lumina sau coloarea: a cerului lumine se prevăd, se oglindează AL.; 3. a-și vedea imaginea; fig. sufletul se oglindește în ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi împrejur].

Oglinzi pl. stațiune balneară în apropiere de Târgu-Neamț.

oglíndă f., pl. (d. oglindesc saŭ vsl. *oglenda). Geam acoperit pe o parte cu staniŭ și care reflectează perfect imaginea obĭectelor: Colbert a favorizat în Francia fabricațiunea oglinzilor. Fig. Ceĭa ce reprezentă un lucru și ni-l pune par’că supt ochĭ: fața e oglinda sufletuluĭ. Adv. A străluci oglindă, a fi curat oglindă = ca oglinda. – În antichitate oglinzile se făceaŭ dintr’o placă de argint (orĭ și alt metal) lustruită. – Dim. -njoară (vest) și -ngĭoară (est). P. pl., cp. cu grindă, tindă, colindă.

oglindésc v. tr. (vsl. glendati, glendĭeti, a te uĭta în prejur; bg. gledam, mă uĭt; ogledálo, oglindă). Reflectez, răsfrîng: apa lină a laculuĭ oglindea copaciĭ. V. refl. Mă reflectez, mă văd în: lucrurile se oglindesc în oglindă, (fig.) în acest tînăr se oglindește vitejia tatăluĭ săŭ.

oglindéz v. tr. (vsl. oglendati, a te uĭta). Munt. vest. Observ, spionez, privesc atent de departe (rev. I. Crg. 8, 343).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oglindă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinzii; pl. oglinzi

oglindi (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindesc, imperf. 3 sg. oglindea; conj. prez. 3 să oglindească

oglíndă s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi

oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oglindeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OGLÍNDĂ s. (Transilv.) căutătoare, (înv.) mirază, (latinism înv.) specul. (Se privește în ~.)

OGLÍNDĂ s. v. exemplu, imagine, înfățișare, model, pildă, reprezentare, viziune.

OGLINDÍ vb. v. analiza, cerceta, examina, măsura, observa, scruta, studia, urmări.

OGLINDÍ vb. 1. a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.

oglindă s. v. EXEMPLU. IMAGINE. ÎNFĂȚIȘARE. MODEL. PILDĂ. REPREZENTARE. VIZIUNE.

OGLINDĂ s. (Transilv.) căutătoare, (înv.) mirază, (latinism înv.) specul. (Se privește în ~.)

OGLINDI vb. 1. a se proiecta, a se răsfrînge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. a înfățișa, a reflecta, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.)

oglindi vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. MĂSURA. OBSERVA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oglindí (oglindésc, oglindít), vb.1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FENOMEN DE OGLINDĂ miraj caracteristic zborului pe mare, fiind pozitiv (când razele soarelui vin dinspre apus, apa este percepută mai aproape decât în realitate) și negativ (când razele soarelui vin dinspre răsărit, apa este percepută mai departe decât în realitate).

oglindă, răsturnare în ~ v. inversare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OGLINDA LUMII, revistă săptămânală, ilustrată, de actualitate. Apărută la București între 1922 și 1934, cu texte traduse în lb. germană, franceză și uneori maghiară. Colaboratori: V. Eftimiu, D. Stănescu, Const. A.I. Ghika.

OGLINDĂ subst. – T. (RA IV 272); Oglind/a, mold., 1534 (Glos); -ești s. (Dm), -oae, Sora (Glos).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da la oglinzi expr. (intl.) a lovi (pe cineva) peste ochi.

Intrare: Oglindă
Oglindă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oglindă
Intrare: oglindă
oglindă1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: o-glin-dă info
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oglindă
  • oglinda
plural
  • oglinzi
  • oglinzile
genitiv-dativ singular
  • oglinzi
  • oglinzii
plural
  • oglinzi
  • oglinzilor
vocativ singular
plural
oglindă2 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: o-glin-dă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oglindă
  • oglinda
plural
  • oglinde
  • oglindele
genitiv-dativ singular
  • oglinde
  • oglindei
plural
  • oglinde
  • oglindelor
vocativ singular
plural
Intrare: oglindi
  • silabație: o-glin-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglindi
  • oglindire
  • oglindit
  • oglinditu‑
  • oglindind
  • oglindindu‑
singular plural
  • oglindește
  • oglindiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglindesc
(să)
  • oglindesc
  • oglindeam
  • oglindii
  • oglindisem
a II-a (tu)
  • oglindești
(să)
  • oglindești
  • oglindeai
  • oglindiși
  • oglindiseși
a III-a (el, ea)
  • oglindește
(să)
  • oglindească
  • oglindea
  • oglindi
  • oglindise
plural I (noi)
  • oglindim
(să)
  • oglindim
  • oglindeam
  • oglindirăm
  • oglindiserăm
  • oglindisem
a II-a (voi)
  • oglindiți
(să)
  • oglindiți
  • oglindeați
  • oglindirăți
  • oglindiserăți
  • oglindiseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindesc
(să)
  • oglindească
  • oglindeau
  • oglindi
  • oglindiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglinda
  • oglindare
  • oglindat
  • oglindatu‑
  • oglindând
  • oglindându‑
singular plural
  • oglindea
  • oglindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglindez
(să)
  • oglindez
  • oglindam
  • oglindai
  • oglindasem
a II-a (tu)
  • oglindezi
(să)
  • oglindezi
  • oglindai
  • oglindași
  • oglindaseși
a III-a (el, ea)
  • oglindea
(să)
  • oglindeze
  • oglinda
  • oglindă
  • oglindase
plural I (noi)
  • oglindăm
(să)
  • oglindăm
  • oglindam
  • oglindarăm
  • oglindaserăm
  • oglindasem
a II-a (voi)
  • oglindați
(să)
  • oglindați
  • oglindați
  • oglindarăți
  • oglindaserăți
  • oglindaseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindea
(să)
  • oglindeze
  • oglindau
  • oglinda
  • oglindaseră
verb (VT4)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglinda
  • oglindare
  • oglindat
  • oglindatu‑
  • oglindând
  • oglindându‑
singular plural
  • oglindă
  • oglindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglind
(să)
  • oglind
  • oglindam
  • oglindai
  • oglindasem
a II-a (tu)
  • oglinzi
(să)
  • oglinzi
  • oglindai
  • oglindași
  • oglindaseși
a III-a (el, ea)
  • oglindă
(să)
  • oglinde
  • oglinda
  • oglindă
  • oglindase
plural I (noi)
  • oglindăm
(să)
  • oglindăm
  • oglindam
  • oglindarăm
  • oglindaserăm
  • oglindasem
a II-a (voi)
  • oglindați
(să)
  • oglindați
  • oglindați
  • oglindarăți
  • oglindaserăți
  • oglindaseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindă
(să)
  • oglinde
  • oglindau
  • oglinda
  • oglindaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oglindă, oglinzisubstantiv feminin

  • 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Oglindă de buzunar. NODEX
    • format_quote Prin sala cu păreții de oglinzi Vezi înmiită silueta-ți fină. D. BOTEZ, P. O. 99. DLRLC
    • format_quote Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă. CREANGĂ, 86. DLRLC
    • format_quote Se vede că nu te-ai uitat de mult în oglindă. ALECSANDRI, T. I 198. DLRLC
    • format_quote metaforic Opera... [poetului] trebuie să fie o oglindă a năzuințelor poporului. BENIUC, P. 135. DLRLC
    • format_quote metaforic Plecă să caute un vas cu apă, pășind în vîrful bocancilor lustruiți oglindă. C. PETRESCU, Î. II 51. DLRLC
    • format_quote metaforic Harnică, din zorii zilei Nu stau mîinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. DLRLC
    • 1.1. Ochii sunt oglinda inimii (sau a sufletului) = ochii reflectă starea sufletească a omului. DLRLC NODEX
    • 1.2. Oglindă retrovizoare. DLRLC
    • chat_bubble A face ceva oglindă = a face ceva să devină foarte curat. NODEX
  • 2. prin analogie (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În oglinda mare a rîului începeau să tremure luminile stelelor de sus. SADOVEANU, O. VII 341. DLRLC
    • format_quote Sabina apăruse lunecînd pe oglinda de gheață. C. PETRESCU, V. 371. DLRLC
    • format_quote Lumina lor se răsfrîngea tremurînd în oglinda apei limpezi. BART, S. M. 26. DLRLC
  • 3. figurat Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Visul e ca o oglindă a realității. Oglina timpului. DLRLC NODEX
  • chat_bubble (în) sintagmă Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble geologie (în) sintagmă Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. DEX '09 DEX '98
etimologie:

oglindi, oglindescverb

  • 1. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește... Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
    • format_quote Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote Rîul sclipea lin într-o bulboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25. DLRLC
    • format_quote Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsfrânge
      • format_quote În folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9. DLRLC
      • format_quote Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv Prezenta, reprezenta, înfățișa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. DLRLC
      • format_quote [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.