19 definiții pentru reflecta (răsfrânge, oglindi)
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFLECTA, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.
reflecta [At: HELIADE, O. I, 206 / V: (îvr) ~eta / Pzi: reflect, ~tez / E: fr refléter, lat reflectere, ger reflektieren] 1 vt (D. corpuri) A produce reflexia luminii incidente, a sunetelor, a fasciculelor corpusculare etc. 2 vr (D. unde, raze de lumină etc.) A se întoarce în mediul inițial după ce a întâlnit suprafața de separație a altui mediu. 3 vr (Fig) A se răsfrânge (14). 4 vt (Fig) A reda (un sentiment, un fenomen etc.). 5 vi A medita profund. 6 vt (Înv) A preveni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFLECTA, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.[1]
- Pentru sensul 3, o etimologie mai probabilă pentru limba franceză este réfléchir, întrucât refléter are doar sensul optic (a reflecta lumina) și sensuri figurate derivate din acesta. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REFLECTA, reflectez și reflect, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la lumină, unde, imagini) A schimba direcția de propagare a luminii, a undelor, a imaginilor cînd ele întîlnesc suprafața de separație a două medii diferite, fără trecere dintr-un mediu în celălalt; a răsfrînge. Dar sticla poleită îl reflectă amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU, C. V. 46. Iar undele-i uimite, profunde și bălaie Reflectă-n ele țărmii – se-ntunecă, se șterg. EMINESCU, O. IV 84. ◊ Fig. Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. EMINESCU, O. IV 118. ◊ Refl. Ce s-o fi reflectînd oare în lentilele acelor ochi mari și blînzi, cu irisul negru ca păcura. BART, S. M. 84. A nopții stea răvarsă lumina p-a mea frunte și raza-i se reflectă pe limpede izvor. ALEXANDRESCU, M. 149. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce în mediul inițial după ce s-a lovit de suprafața de separație a altui mediu; a se răsfrînge. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la un fenomen, un sentiment etc.) A oglindi, a reda. Au mai găsit și că piesa nu reflectă realitatea. BARANGA, I. 157. ◊ Refl. Multe condiții sociale... produc... anumite caractere... care se reflectează în artă. GHEREA, ST. CR. III 363. 3. Intranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «asupra») A se gîndi, a cugeta, a medita. Stătea pe gunoi și reflecta adînc. CARAGIALE, O. III 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFLECTA vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrînge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gîndi, a cugeta, a medita. [P.i. reflect și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFLECTA vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REFLECTA1 reflect tranz. 1) A face să se reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi. Fața sa nu reflectă nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfățișa; a reprezenta. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE REFLECTA mă reflect intranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioasă). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reflectà v. 1. a răsfrânge lumina sau coloarea; 2. a cugeta matur asupra unui lucru; 3. a se oglindi: sufletul se reflectă în ochi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
refleta v vz reflecta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*refléct și -éz, a -á v. tr. (fr. refléter [și réfléchir] și lat. refléctere). Resfrîng, arunc înapoĭ lumina saŭ coloarea: oglinda reflectă lumina. Oglindesc: lacu reflectă copaciĭ. Fig. Cuget mult la un lucru: după ce am maĭ reflectat, am renunțat la plecare. V. refl. Mă răsfrîng: lumina se reflectă pe părete. Mă oglindesc: sufletu se reflectă în ochĭ, plopiĭ se reflectă în apă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reflecta2 (a ~) (a oglindi; a răsfrânge) (desp. re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflectă, imperf. 3 pl. reflectau; conj. prez. 3 să reflecte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reflecta1 (a ~) (a medita) (desp. re-flec-) vb., ind. prez. 1 sg. reflectez, 3 reflectează; conj. prez. 1 sg. să reflectez, 3 să reflecteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reflecta2 (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflectă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reflecta vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectez, 3 sg. și pl. reflectează, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. și pl. reflectă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reflecta (ind. prez. 3 sg. și pl. reflectă «oglindește» și reflectează «gîndește»)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
reflect (înv.) (desp. re-flect) s. n., pl. reflecte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REFLECTA vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se ~ la întâlnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea.) 4. v. chibzui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REFLECTA vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrînge, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.) 4. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-flec-ta
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reflectaverb
- 1. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: răsfrânge
- Dar sticla poleită îl reflectă amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU, C. V. 46. DLRLC
- Iar undele-i uimite, profunde și bălaie Reflectă-n ele țărmii – se-ntunecă, se șterg. EMINESCU, O. IV 84. DLRLC
- Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. EMINESCU, O. IV 118. DLRLC
- Ce s-o fi reflectînd oare în lentilele acelor ochi mari și blînzi, cu irisul negru ca păcura. BART, S. M. 84. DLRLC
- A nopții stea răvarsă lumina p-a mea frunte și raza-i se reflectă pe limpede izvor. ALEXANDRESCU, M. 149. DLRLC
- 1.1. (Despre sunete) A se întoarce în mediul inițial după ce s-a lovit de suprafața de separație a altui mediu. DLRLC
-
-
- Au mai găsit și că piesa nu reflectă realitatea. BARANGA, I. 157. DLRLC
- Multe condiții sociale... produc... anumite caractere... care se reflectează în artă. GHEREA, ST. CR. III 363. DLRLC
-
etimologie:
- refléter DEX '09 DEX '98 DN
- reflectere DEX '09 DEX '98 DN
- reflektieren DEX '98 DEX '09