18 definiții pentru oglindi oglinda (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oglindi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76v/27 / V: (îrg) ~da (Pzi: oglind și ~dez), (rar) ~nzi / Pzi: ~desc / E: vsl оглѧдати сѧ, bg огледам се] 1 vt (Îrg) A se uita cu atenție Si: a cerceta, a observa. 2 vr A se reflecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. 3 vr (D. oameni) A se privi în oglindă. 4 vr (D. oameni) A se admira, privindu-se în oglindă. 5 vr (D. stări, fenomene, acțiuni) A se reflecta. 6 vt A înfățișa. 7 vr (Reg; îe) Să ~dează dă primăvară Se face primăvară.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. 1. A se reflecta pe o suprafață lucie sau într-o oglindă; (mai rar, despre persoane) a se privi în oglindă. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește.. Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Tranz. (Complementul indică elementul reflectat) Rîul sclipea lin într-o bidboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25. Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95. 2. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni) A se răs- frînge în..., a fi înfățișate de..., a se arăta prin..., a-și găsi ecoul, a se reflecta. în folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9. Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. ♦ Tranz. A înfățișa, a prezenta. Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. – Variantă: (învechit și popular) oglindá, oglindez (ALECSANDRI, P. II 39) și oglínd (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441), vb. I.

A OGLINDÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oglindească. 2) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a înfățișa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati

A SE OGLINDÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și proiecta imaginea într-o oglindă sau pe o suprafață lucioasă (ca o oglindă). 2) (despre persoane) A se privi în oglindă. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresie; a se reflecta; a se răsfrânge. /<sl. oglendati

oglindì v. 1. a se uita într’o oglindă; 2. a răsfrânge lumina sau coloarea: a cerului lumine se prevăd, se oglindează AL.; 3. a-și vedea imaginea; fig. sufletul se oglindește în ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi împrejur].

OGLINDÁ vb. I v. oglindi.

oglindésc v. tr. (vsl. glendati, glendĭeti, a te uĭta în prejur; bg. gledam, mă uĭt; ogledálo, oglindă). Reflectez, răsfrîng: apa lină a laculuĭ oglindea copaciĭ. V. refl. Mă reflectez, mă văd în: lucrurile se oglindesc în oglindă, (fig.) în acest tînăr se oglindește vitejia tatăluĭ săŭ.

oglindéz v. tr. (vsl. oglendati, a te uĭta). Munt. vest. Observ, spionez, privesc atent de departe (rev. I. Crg. 8, 343).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă

oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oglindeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OGLINDÍ vb. 1. a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.

OGLINDÍ vb. v. analiza, cerceta, examina, măsura, observa, scruta, studia, urmări.

OGLINDI vb. 1. a se proiecta, a se răsfrînge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. a înfățișa, a reflecta, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.)

oglindi vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. MĂSURA. OBSERVA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oglindí (oglindésc, oglindít), vb.1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).

Intrare: oglindi
  • silabație: o-glin-di
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglindi
  • oglindire
  • oglindit
  • oglinditu‑
  • oglindind
  • oglindindu‑
singular plural
  • oglindește
  • oglindiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglindesc
(să)
  • oglindesc
  • oglindeam
  • oglindii
  • oglindisem
a II-a (tu)
  • oglindești
(să)
  • oglindești
  • oglindeai
  • oglindiși
  • oglindiseși
a III-a (el, ea)
  • oglindește
(să)
  • oglindească
  • oglindea
  • oglindi
  • oglindise
plural I (noi)
  • oglindim
(să)
  • oglindim
  • oglindeam
  • oglindirăm
  • oglindiserăm
  • oglindisem
a II-a (voi)
  • oglindiți
(să)
  • oglindiți
  • oglindeați
  • oglindirăți
  • oglindiserăți
  • oglindiseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindesc
(să)
  • oglindească
  • oglindeau
  • oglindi
  • oglindiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglinda
  • oglindare
  • oglindat
  • oglindatu‑
  • oglindând
  • oglindându‑
singular plural
  • oglindea
  • oglindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglindez
(să)
  • oglindez
  • oglindam
  • oglindai
  • oglindasem
a II-a (tu)
  • oglindezi
(să)
  • oglindezi
  • oglindai
  • oglindași
  • oglindaseși
a III-a (el, ea)
  • oglindea
(să)
  • oglindeze
  • oglinda
  • oglindă
  • oglindase
plural I (noi)
  • oglindăm
(să)
  • oglindăm
  • oglindam
  • oglindarăm
  • oglindaserăm
  • oglindasem
a II-a (voi)
  • oglindați
(să)
  • oglindați
  • oglindați
  • oglindarăți
  • oglindaserăți
  • oglindaseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindea
(să)
  • oglindeze
  • oglindau
  • oglinda
  • oglindaseră
verb (VT4)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oglinda
  • oglindare
  • oglindat
  • oglindatu‑
  • oglindând
  • oglindându‑
singular plural
  • oglindă
  • oglindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oglind
(să)
  • oglind
  • oglindam
  • oglindai
  • oglindasem
a II-a (tu)
  • oglinzi
(să)
  • oglinzi
  • oglindai
  • oglindași
  • oglindaseși
a III-a (el, ea)
  • oglindă
(să)
  • oglinde
  • oglinda
  • oglindă
  • oglindase
plural I (noi)
  • oglindăm
(să)
  • oglindăm
  • oglindam
  • oglindarăm
  • oglindaserăm
  • oglindasem
a II-a (voi)
  • oglindați
(să)
  • oglindați
  • oglindați
  • oglindarăți
  • oglindaserăți
  • oglindaseți
a III-a (ei, ele)
  • oglindă
(să)
  • oglinde
  • oglindau
  • oglinda
  • oglindaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oglindi oglinda (2)

  • 1. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: proiecta reflecta 4 exemple
    exemple
    • Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește... Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Rîul sclipea lin într-o bulboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25.
      surse: DLRLC
    • Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfrânge 2 exemple
      exemple
      • În folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9.
        surse: DLRLC
      • Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118.
        surse: DLRLC
      • [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88.
        surse: DLRLC

etimologie: