17 definiții pentru specul speculum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum.

SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum.

specul sn [At: HELIADE, O. I, 369 / V: ~um (Pl: ~umuri), (înv) sf, ~echiu, ~clu, ~col s / Pl: ~e, (rar) ~i / E: lat speculum, fr spéculum] 1 (Ltî) Oglindă. 2 Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se poate dilata temporar un conduct natural (cavități nazale, conduct auditiv etc.) dând posibilitatea examinării lui.

SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului, pentru a putea fi examinate mai bine. – Variantă: spéculum s. n.

SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului omenesc, spre a putea fi examinate mai bine. [Var.: spéculum s. n.] – Fr. spéculum (lat. lit. speculum).

SPÉCUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă].

SPÉCUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum)

specul m. oglindă: (rază) ce’n speculi resfrânte lumina îndoios BOL.

*spécul n., pl. e (lat. speculum, oglindă). Oglingioară p. uzu dentiștilor și medicilor.

SPÉCULUM s. n. v. specul.

SPÉCULUM s.n. v. specul.

speculum n. Med. un fel de oglindă de care se servesc medicii spre a examina organele interne (urechea, gura, etc.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spécul s. n., pl. spécule

spécul s. n., pl. spécule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Legousia speculum-veneris (L.) Fisch. (syn. Campanula-speculum veneris L.; Specularia speculum DC.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul cu lacinii îndepărtate, corolă cu segmentele îndepărtate, ascuțite, cu vîrf. scurt), violete-îmchis, în exterior mai deschise, scurt-pedunculate, în umbelă, terminală sau laterală. Frunzele, la baza tulpinii, sînt invers-ovate cu vîrf bont, îngustate în pețiol, spre vîrful tulpinii oblong-lănceolate, acute, fără pețiol. Plantă perenă, pînă la 30 cm înălțime, cu tulpină erectă, ramificată, glabră sau scurt-păroasă.

Intrare: specul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specul
  • speculul
  • speculu‑
plural
  • specule
  • speculele
genitiv-dativ singular
  • specul
  • speculului
plural
  • specule
  • speculelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculum
  • speculumul
  • speculumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • speculum
  • speculumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)