13 definiții pentru numen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÚMEN s. n. (Fil.) Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.

numen1 sn [At: DLR / Pl: ~e / E: fr noumène, ger Noumenon] (În filozofia lui Kant) Lucru în sine cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul cunoscut senzorial.

NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.

NÚMEN s. n. (În filozofia idealistă a lui Kant) Lucru în sine, care nu poate fi cunoscut [1] prin rațiune.

  1. Aici probabil lipsește decât. — gall

NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].

NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)

NÚMEN n. filoz. Esență care poate fi cunoscută numai pe cale rațională. /<fr. noumène

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: numen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numen
  • numenul
  • numenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • numen
  • numenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noumen
  • noumenul
  • noumenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • noumen
  • noumenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

numensubstantiv neutru

  • 1. filosofie Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (La Kant) Termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine. DN
    • 1.2. (La Kant) Libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.