12 definiții pentru numen
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
Explicative DEX
NUMEN s. n. (Fil.) Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
numen1 sn [At: DLR / Pl: ~e / E: fr noumène, ger Noumenon] (În filozofia lui Kant) Lucru în sine cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul cunoscut senzorial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
NUMEN s. n. (În filozofia idealistă a lui Kant) Lucru în sine, care nu poate fi cunoscut [1] prin rațiune.
- Aici probabil lipsește decât. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gîndit].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NUMEN n. filoz. Esență care poate fi cunoscută numai pe cale rațională. /<fr. noumène
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NOUMEN s.n. v. numen.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
numen s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
numen s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
numen s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
NOÚMEN s. n. v. numen.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
numensubstantiv neutru
- 1. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. (La Kant) Termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine. DN
- 1.2. (La Kant) Libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. DN
-
etimologie:
- noumène DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.