2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nevoire sf [At: CORESI, EV. 36 / Pl: ~ri / E: nevoi] (Înv) 1 Necesitate (1). 2 Suferință. 3 Chinuire. 4 Păgubire. 5 Constrângere. 6 Efort. 7 Îngrijire. 8 Împotrivire. 9 Dificultate.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

nevoi [At: COD. VOR. 42/8 / Pzi: ~esc / E: nevoie] (Înv) 1 vtu A necesita (2). 2 vr A se chinui. 3 vt A păgubi. 4 vt (Asr; pasiv) A obliga (prin constrângere). 5-6 vri (Pop; urmat de determinări care arată scopul) A face eforturi Si: a (se) strădui. 7 vi A încerca depunând eforturi, grăbindu-se. 8 vr A se obișnui. 9 vr A se îndeletnici cu... 10-11 vri (Udp „de”) A avea grijă de ceva sau de cineva. 12-13 vri (Ccd sau udp „asupra”, „împotriva”) A ține piept Si: a rezista.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la pasiv, urmat de un infinitiv sau de o propoziție completivă cu verbul la conjunctiv) A fi silit sau constrîns; a fi obligat, dator. În vremea iernii e nevoit să se acopere cu șube. SADOVEANU, E. 94. Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă și a căuta distracții în convorbiri. BOLINTINEANU, O. 414. Sinan, trebuind a înainta spre București, era nevoit a trece pe la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 198. 2. Refl. (Învechit și arhaizant) A se sili, a se strădui, a face eforturi, a se trudi, a se căzni. De două luni de cînd se nevoiește el n-a văzut măcar un drac... să se ia la harță cu dînsul. STĂNOIU, C. I. 168. Văzîndu-l păzitorul cum se nevoia a-și scoate calul și căruța din noroi, i se făcu milă de el. ISPIRESCU, L. 374. Nevoindu-se cu silă să se urce pîn’la ea. NEGRUZZI, S. II 6.

A NEVOÍ ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie

nevoì v. a căuta cu anevoie, a se opinti: se nevoiesc în deșert OD.

nevoĭésc v. tr. (d. nevoĭe; bg. nevolĭy). Silesc, constrîng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m’am nevoit să ridic peatra!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!nevoi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiește, imperf. 3 sg. se nevoia; conj. prez. 3 să se nevoiască

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nevoiáscă

nevoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiesc, conj. nevoiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEVOÍRE s. v. cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.

nevoire s. v. CERINȚĂ. EXIGENȚĂ. IMPERATIV. NECESITATE. NEVOIE. OBLIGAȚIE. PRETENȚIE. TREBUINȚĂ.

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forța, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezista, sforța, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

NEVOÍ vb. a constrânge, a forța, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)

NEVOI vb. a constrînge, a forța, a obliga, a sili. (Sînt ~ să...)

nevoi vb. v. CANONI. CĂZNI. CERE. CHINUI. COMPORTA. FORȚA. FRĂMÎNTA. IMPUNE. ÎMPOTRIVI. MUNCI. NECĂJI. NECESITA. OBOSI. OSTENI. PRETINDE. RECLAMA. REZISTA. SFORȚA. SILI. SOLICITA. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nevoíre, nevoíri, s.f. (înv.) 1. necesitate. 2. chin, suferință. 3. greutate, dificultate.

Intrare: nevoire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoire
  • nevoirea
plural
  • nevoiri
  • nevoirile
genitiv-dativ singular
  • nevoiri
  • nevoirii
plural
  • nevoiri
  • nevoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nevoi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nevoi
  • nevoire
  • nevoit
  • nevoitu‑
  • nevoind
  • nevoindu‑
singular plural
  • nevoiește
  • nevoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nevoiesc
(să)
  • nevoiesc
  • nevoiam
  • nevoii
  • nevoisem
a II-a (tu)
  • nevoiești
(să)
  • nevoiești
  • nevoiai
  • nevoiși
  • nevoiseși
a III-a (el, ea)
  • nevoiește
(să)
  • nevoiască
  • nevoia
  • nevoi
  • nevoise
plural I (noi)
  • nevoim
(să)
  • nevoim
  • nevoiam
  • nevoirăm
  • nevoiserăm
  • nevoisem
a II-a (voi)
  • nevoiți
(să)
  • nevoiți
  • nevoiați
  • nevoirăți
  • nevoiserăți
  • nevoiseți
a III-a (ei, ele)
  • nevoiesc
(să)
  • nevoiască
  • nevoiau
  • nevoi
  • nevoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nevoire, nevoirisubstantiv feminin

nevoi, nevoiescverb

  • 1. tranzitiv (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În vremea iernii e nevoit să se acopere cu șube. SADOVEANU, E. 94. DLRLC
    • format_quote Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă și a căuta distracții în convorbiri. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • format_quote Sinan, trebuind a înainta spre București, era nevoit a trece pe la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 198. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit popular A face eforturi; a se strădui, a se căzni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De două luni de cînd se nevoiește el n-a văzut măcar un drac... să se ia la harță cu dînsul. STĂNOIU, C. I. 168. DLRLC
    • format_quote Văzîndu-l păzitorul cum se nevoia a-și scoate calul și căruța din noroi, i se făcu milă de el. ISPIRESCU, L. 374. DLRLC
    • format_quote Nevoindu-se cu silă să se urce pîn’ la ea. NEGRUZZI, S. II 6. DLRLC
etimologie:
  • nevoie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.