3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

nemernici [At: BIBLIA (1688), 2711/25 / V: (înv) nim~ / Pzi: ~cesc / E: nemernic] 1 vi (Îrg) A rătăci fără rost Si: a pribegi. 2 vi (Înv) A se stabili în altă țară. 3 vt (Nob) A aduce într-o stare jalnică.

NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A umbla pribeag, a pribegi. Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.

nemernicì v. a vagabonda: nemernicind pe la ușile oamenilor CR.

NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

nemernic, ~ă [At: CORESI, L. 63/3 / V: (îrg) ni~, (reg) nă~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv намѣрьнъ „care vine”] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care a venit din altă parte Si: pribeag, venetic. 3 a (Bis) Trecător. 4-5 smf, a (Înv) Adept. 6-7 smf, a (Îrg) (Om) fără căpătâi Si: rătăcitor, vagabond. 8-9 smf, a (Om) care este vrednic de milă1 Si: sărac, sărman, nefericit, (liv) mizer. 10-11 smf, a (Înv) (Om) neputincios. 12-13 smf, a (Înv) (Om) nepriceput (13). 14-15 smf, a (Om) incapabil. 16 a (Rar; d. obiecte) Sărăcăcios. 17 a (Rar; d. obiecte) Mic. 18 a (Înv; d. abstracte) Care este fără valoare, fără importanță Si: banal, meschin. 19-20 smf, a (Persoană) care are un caracter josnic. 21-22 smf, a (Pex) (Persoană) care comite acte josnice. 23-24 smf, a (Om) lipsit de scrupule Si: infam, mârșav, mișel, mizerabil, netrebnic, păcătos, ticălos. 25 a (Reg) Mândru.

NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -e, adj. 1. Ticălos, mișel, mîrșav, infam. Făcu trei pași și bătu pe nemernicii boieri în frunte și-n piept. SADOVEANU, O. VII 74. Craiu-nchide cu groază ochii săi; Cunoaște ce nemernic a fost și, de văpăi Cuprins, mai tare plînge Și-l arde-n suflet vina. COȘBUC, P. II 184. ♦ De nimic, fără valoare, nevrednic, neputincios. Se socotea nemernică, umilită. SLAVICI, N. II 207. N-a apucat să ridice nemernicul mîna și a picat grămadă, trăsnit. CARAGIALE, O. III 194. Norocul, știi, atîrnă de la un fir de ață, Slab omului nemernic, bun celui iscusit. ALECSANDRI, T. II 108. Traiul vostru să fie mîrșav și nemernic. NEGRUZZI, S. I 233. ◊ (Substantivat) Ce te-ai culcat aici, nemernice, să te vadă împărătița și să fugă din grădină, scîrbită de urîțenia ta? VISSARION, B. 26. Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50. 2. Vrednic de milă, sărman, jalnic. Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche în cursul vieții sale. ALECSANDRI, P. III 153. Acum trupa cam șchioapă, cam nemernică, era plină de... speranță în viitoriul ei. NEGRUZZI, S. I 343. ◊ (Substantivat) Din vîrful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cîte-o căutătură jalnică spre munții Neamțului. CREANGĂ, A. 125. 3. (Învechit) Străin, pribeag, pripășit. Nu te bucura așa degrabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri. CREANGĂ, P. 95. Se găsea nemernic, pribegit din țara sa. NEGRUZZI, S. I 117. – Variantă: nimérnic, -ă (SBIERA, P. 49) adj.

NEMÉRNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticălos; mârșav; netrebnic. 3) înv. Care trezește compătimire; nenorocit; netrebnic. 4) înv. Care a venit din altă parte; venetic. /<sl. namĕrinu

nemernic a. și m. 1. străin: se găsia nemernic, pribegit din țara sa NEGR.; fig. sufletu-i nemernic, gându-i rătăcit AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, ticălos: a băut ca un nemernic ISP. [Derivat din nemeri: sensul peiorativ modern e motivat de accepțiunea intermediară «vagabond»].

nemérnic, -ă adj. (vsl. namĭerĭnikŭ, sîrb. namernik, care se nemerește, care vine din întîmplare. V. nemeresc). Vechĭ. Străin, vagabond. Azĭ. Om de nimic, păcătos, ticălos. – La Con. 276 și 278 ni-.

nemernicésc v. intr. (d. nemernic) Vechĭ. Imigrez. Azĭ. Rar. Vagabondez, rătăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicesc, imperf. 3 sg. nemernicea; conj. prez. 3 să nemernicească

nemernicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemerniceáscă

nemernic adj. m., s. m., pl. nemernici; adj. f., s. f. nemernică, pl. nemernice

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; f. sg. nemérnică, g.-d. art. nemérnicei, pl. nemérnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEMERNICÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

nemernici vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

NEMÉRNIC adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, pribeag, pripășit, slăbănog, străin, venetic.

NEMÉRNIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

nemernic adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. PRIBEAG. PRIPĂȘIT. SLĂBĂNOG. STRĂIN. VENETIC.

NEMERNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, veri-gaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. s. bandit, ticălos, tîlhar. (Un ~ de negustor.)

nemernic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: nemernici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemernici
  • nemernicire
  • nemernicit
  • nemernicitu‑
  • nemernicind
  • nemernicindu‑
singular plural
  • nemernicește
  • nemerniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemernicesc
(să)
  • nemernicesc
  • nemerniceam
  • nemernicii
  • nemernicisem
a II-a (tu)
  • nemernicești
(să)
  • nemernicești
  • nemerniceai
  • nemerniciși
  • nemerniciseși
a III-a (el, ea)
  • nemernicește
(să)
  • nemernicească
  • nemernicea
  • nemernici
  • nemernicise
plural I (noi)
  • nemernicim
(să)
  • nemernicim
  • nemerniceam
  • nemernicirăm
  • nemerniciserăm
  • nemernicisem
a II-a (voi)
  • nemerniciți
(să)
  • nemerniciți
  • nemerniceați
  • nemernicirăți
  • nemerniciserăți
  • nemerniciseți
a III-a (ei, ele)
  • nemernicesc
(să)
  • nemernicească
  • nemerniceau
  • nemernici
  • nemerniciseră
Intrare: nemernic (adj.)
nemernic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemernic
  • nemernicul
  • nemernicu‑
  • nemernică
  • nemernica
plural
  • nemernici
  • nemernicii
  • nemernice
  • nemernicele
genitiv-dativ singular
  • nemernic
  • nemernicului
  • nemernice
  • nemernicei
plural
  • nemernici
  • nemernicilor
  • nemernice
  • nemernicelor
vocativ singular
plural
nimernic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimernic
  • nimernicul
  • nimernică
  • nimernica
plural
  • nimernici
  • nimernicii
  • nimernice
  • nimernicele
genitiv-dativ singular
  • nimernic
  • nimernicului
  • nimernice
  • nimernicei
plural
  • nimernici
  • nimernicilor
  • nimernice
  • nimernicelor
vocativ singular
plural
Intrare: nemernic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemernic
  • nemernicul
  • nemernicu‑
plural
  • nemernici
  • nemernicii
genitiv-dativ singular
  • nemernic
  • nemernicului
plural
  • nemernici
  • nemernicilor
vocativ singular
  • nemernicule
  • nemernice
plural
  • nemernicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimernic
  • nimernicul
plural
  • nimernici
  • nimernicii
genitiv-dativ singular
  • nimernic
  • nimernicului
plural
  • nimernici
  • nimernicilor
vocativ singular
  • nimernicule
  • nimernice
plural
  • nimernicilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemernici, nemernicescverb

  • 1. intranzitiv învechit regional Hoinări, pribegi, rătăci, vagabonda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. DLRLC
    • format_quote Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. DLRLC
    • format_quote Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • nemernic DEX '09 DEX '98

nemernic, nemernicisubstantiv masculin
nemernică, nemernicesubstantiv feminin
nemernic, nemernicăadjectiv

  • 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcu trei pași și bătu pe nemernicii boieri în frunte și-n piept. SADOVEANU, O. VII 74. DLRLC
    • format_quote Craiu-nchide cu groază ochii săi; Cunoaște ce nemernic a fost și, de văpăi Cuprins, mai tare plînge Și-l arde-n suflet vina. COȘBUC, P. II 184. DLRLC
    • 1.1. (Om) de nimic, fără valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se socotea nemernică, umilită. SLAVICI, N. II 207. DLRLC
      • format_quote N-a apucat să ridice nemernicul mîna și a picat grămadă, trăsnit. CARAGIALE, O. III 194. DLRLC
      • format_quote Norocul, știi, atîrnă de la un fir de ață, Slab omului nemernic, bun celui iscusit. ALECSANDRI, T. II 108. DLRLC
      • format_quote Traiul vostru să fie mîrșav și nemernic. NEGRUZZI, S. I 233. DLRLC
      • format_quote Ce te-ai culcat aici, nemernice, să te vadă împărătița și să fugă din grădină, scîrbită de urîțenia ta? VISSARION, B. 26. DLRLC
      • format_quote Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50. DLRLC
  • 2. popular (Om) vrednic de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche în cursul vieții sale. ALECSANDRI, P. III 153. DLRLC
    • format_quote Acum trupa cam șchioapă, cam nemernică, era plină de... speranță în viitoriul ei. NEGRUZZI, S. I 343. DLRLC
    • format_quote Din vîrful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cîte-o căutătură jalnică spre munții Neamțului. CREANGĂ, A. 125. DLRLC
  • 3. învechit (Om) străin, pribeag, pripășit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu te bucura așa degrabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri. CREANGĂ, P. 95. DLRLC
    • format_quote Se găsea nemernic, pribegit din țara sa. NEGRUZZI, S. I 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.