NEMERNICI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și regional) A pribegi, a rătăci (fără rost, fără căpătîi); a vagabonda. Pasă tu și casa ta și nemerniceaște unde vei nemernici, căci au chemat Domnul foamete, BIBLIA (1688), 271¹/25, cf. 11¹/6, 36²/12, 187²/26. În Carmil... cu trude nemernicind prorocul llie, corbul îi aducea lui hrană trupească. MINEUL (1776), [prefață] 2/6. Au pătimit mult despre un neam cumplit și războinic care nemernicește pe cîmpuri și prin păduri, care nu stă niciodată doar zile la un loc. IST. AM. 75^r/1, cf. LB. Umblînd nemernicind din loc în loc pîn la Burdujăni (a. 1821). CAT. MAN. I, 644. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41/12, cf. 160/6, NEGRUZZI, S. III, 404. Ca biet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușele oamenilor. CREANGĂ, P. 139, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Grozav se-nduioșă cînd mă brodise Pe mal nemernicind pustiu și singur, MURNU, O. 63. ◊ Refl. Se nemernici pre cîmpuri de fiară spăimîntat. MUMULEANU, ap. DDRF. 2. Intranz. (Învechit) A ajunge, a se așeza, a se stabili în altă parte, în altă țară. Deprinderile Eghipetului în care ați nemernicitu. BIBLIA (1688), 84¹/15, cf. N. COSTIN, L. 159. Socotesc că n-ai nimernicit la mai nenorocită țară și oraș precum al nostru (a. 1819). URICARIUL, VII, 75. ◊ Refl. Tatăl mieu... s-au pogorît la Eghipet și s-au nemernicit acolo. BIBLIA (1688), 144²/28. 3. Tranz. (Neobișnuit) A aduce într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. Prima lovitură a soartei îi dobora și-i nemernicea. STANCU, R. a. IV, 9. – prez. ind.: nemernicesc. – Și: (învechit) nimernici vb. IV. – v. nemernic.