2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

necăjire sf [At: DRLU / V: (nob) ire / Pl: (rar) ~ri / E: necăji] (Îvr) 1 Provocare a unor suferințe fizice sau morale. 2 Suferință fizică sau morală. 3 Depunere a unui efort pentru realizarea unui scop. 4 Neplăcere. 5 Nemulțumire. 6 Supărare. 7 Deranjare. 8 Enervare. 9 Protest. 10 Ciudă. 11 Invidie. 12 Hărțuire. 13 Agasare. 14 Tachinare.

NĂCĂJÍ vb. IV v. necăji.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

necăji [At: BIBLIA (1688), 912/1 / V: (pop) nă~, (nob) ~cași[1] / Pzi: ~jesc, (reg) năcăj / E: slv наказати, накажѫ „a pedepsi”, „a aviza”] 1 vt (Înv) A supune la suferințe fizice sau morale. 2 vt (Spc) A face cuiva un rău, o nedreptate. 3 vr A suferi din punct de vedere fizic sau moral. 4 vr A depune eforturi mari pentru realizarea unui scop Si: a se căzni, a se trudi, (reg) a se canoni. 5 vi (Pop) A trăi în condiții grele. 6 vt A nemulțumi. 7-8 vt A (se) supăra. 9 vt A deranja. 10 vr A protesta. 11 vt (Rar) A face în ciudă. 12 vt (Rar) A stârni invidia cuiva. 13 vt A nu lăsa în pace pe cineva Si: a hărțui, a urmări, (reg) a zădărî. 14-15 vtrr A (se) agasa. 16 vt A tachina.

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: necăși LauraGellner

necăși[1] v vz necăji

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: necași LauraGellner

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui (cuiva) un necaz, o supărare; a face cuiva sînge rău, a mînia, a supăra, a irita, a amărî. Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. ♦ A nu lăsa (pe cineva) în pace; a sîcîi, a tachina. Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. ♦ Refl. A se enerva, a se mînia. Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. 2. Refl. A-și da osteneala, a se trudi, a se căzni. Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Intranz. (Rar) Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. – Variantă: năcăjí (CREANGĂ, A. 23, ALECSANDRI, T. I 112, HODOȘ, P. P. 207) vb. IV.

A SE NECĂJÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune multă trudă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se chinui; a se obosi; a se munci; a se căzni. 2) A fi cuprins de supărare, de necaz; a se supăra; a se enerva. /Din necaz

A NECĂJÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistentă a aceluiași lucru; a pisa; a plictisi. 2) (ființe) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz

necăjì v. a (se) supăra foarte. [Slav. NAKAZITI, a pedepsi, a aviza].

năcăjésc v. tr. (vsl. nakaziti, a pedepsi, a învăța, sîrb. „a desfigura”, ceh. „a infecta”. V. pricăjesc). Est. Supăr, întristez. Chinuĭesc, căznesc. Încĭudez, înfuriĭ. V. refl. Mă încĭudez. – În vest necăjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 necăjeáscă

necăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. necăjeáscă

necăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: necăjire
necăjire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necăjire
  • necăjirea
plural
  • necăjiri
  • necăjirile
genitiv-dativ singular
  • necăjiri
  • necăjirii
plural
  • necăjiri
  • necăjirilor
vocativ singular
plural
Intrare: necăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necăji
  • necăjire
  • necăjit
  • necăjitu‑
  • necăjind
  • necăjindu‑
singular plural
  • necăjește
  • necăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necăjesc
(să)
  • necăjesc
  • necăjeam
  • necăjii
  • necăjisem
a II-a (tu)
  • necăjești
(să)
  • necăjești
  • necăjeai
  • necăjiși
  • necăjiseși
a III-a (el, ea)
  • necăjește
(să)
  • necăjească
  • necăjea
  • necăji
  • necăjise
plural I (noi)
  • necăjim
(să)
  • necăjim
  • necăjeam
  • necăjirăm
  • necăjiserăm
  • necăjisem
a II-a (voi)
  • necăjiți
(să)
  • necăjiți
  • necăjeați
  • necăjirăți
  • necăjiserăți
  • necăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • necăjesc
(să)
  • necăjească
  • necăjeau
  • necăji
  • necăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năcăji
  • năcăjire
  • năcăjit
  • năcăjitu‑
  • năcăjind
  • năcăjindu‑
singular plural
  • năcăjește
  • năcăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjesc
  • năcăjeam
  • năcăjii
  • năcăjisem
a II-a (tu)
  • năcăjești
(să)
  • năcăjești
  • năcăjeai
  • năcăjiși
  • năcăjiseși
a III-a (el, ea)
  • năcăjește
(să)
  • năcăjească
  • năcăjea
  • năcăji
  • năcăjise
plural I (noi)
  • năcăjim
(să)
  • năcăjim
  • năcăjeam
  • năcăjirăm
  • năcăjiserăm
  • năcăjisem
a II-a (voi)
  • năcăjiți
(să)
  • năcăjiți
  • năcăjeați
  • năcăjirăți
  • năcăjiserăți
  • năcăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjească
  • năcăjeau
  • năcăji
  • năcăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necăjire

  • 1. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi necăji
    surse: DEX '98 DEX '09

necăji năcăji

  • 1. tranzitiv A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău.
    exemple
    • Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A sâcâi, a tachina pe cineva.
      exemple
      • Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47.
        surse: DLRLC
      • Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se enerva, a se mânia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enerva mânia attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
        surse: DLRLC
      • Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71.
        surse: DLRLC
      • Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căzni trudi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68.
      surse: DLRLC
    • După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.
      surse: DLRLC

etimologie: