Definiția cu ID-ul 1355161:
Tezaur
NECĂJIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei; supărare; enervare. cf. DRLU, HELIADE, O. II, 351, VALIAN, v., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. – pl.: (rar) necăjiri. POLIZU, PONTBRIANT, D. – Și: (neobișnuit) necășire s. f. PONTBRIANT, D. – v. necăji.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de GinaC
- acțiuni