3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

nacrit sns [At: CANTUNIARI, L. M. 105 / E: fr nacrite, ger Nakrit] Varietate de caolinit care se găsește în natură sub formă de cristale lamelare și se folosește în industria ceramică.

NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

NACRÍT, nacrite, s. n. Silicat hidratat de aluminiu, varietate de caolinit, prezentîndu-se în nătură sub formă de cristale lamelare; fiind un component al caolinelor, se întrebuințează în industria ceramică.

NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍT, -Ă, înăcriți, -te, adj. Acrit; p. ext. stricat, alterat. ♦ Fig. (Despre oameni) Posac, ursuz. – V. înăcri.

ÎNĂCRÍT, -Ă, înăcriți, -te, adj. Acrit; p. ext. stricat, alterat. ♦ Fig. (Despre oameni) Posac, ursuz. – V. înăcri.

înăcri [At: (a. 1814) CALENDARIU 181/22 / V: (îvp) năcri / Pzi: ~resc / E: în- + acru] 1-2 vtr (Pop) A (se) acri (1-2). 3 vr (D. alimente) A se altera, devenind acru prin fermentare. 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A deveni ursuz. 5 vr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i se ~ cuiva (de ceva sau de cineva) A se sătura de ceva sau de cineva. 6-7 vtr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i (se) înăcri sufletul A (se) supăra. 8-9 vtr (Îae) A (se) plictisi.

înăcrit2, ~ă [At: COȘBUC, AE. 207 / V: (îvp) năcrit / Pl: ~iți, ~e / E: înăcri] 1 a (Pop; d. alimente) Acrit prin fermentare. 2 a (Pop) Care devine acru prin adăugarea unei substanțe. 3 a (Rar) Pătruns de un miros acru. 4 a (Fig) Dureros (3). 5-6 smf, a (Fig) (Om) răutăcios.

înăcrit1 sn [At: DA / V: (îvp) năcrit / Pl: ~uri / E: înăcri] 1-2 (Pop) Acrire (1-2). 3-5 Înăcrire (3-5).

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. 1. A se face acru, a se acri. Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6. ◊ Tranz. Am înăcrit ciorba cu lămîie. 2. Fig. (Despre oameni) A deveni posac, ursuz, acru. ◊ Expr. A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scîrbi, a se sătura (de cineva sau de ceva). Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57. Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.

ÎNĂCRÍT, -Ă, înăcriți, -te, adj. (Despre persoane) Posac, ursuz, acru. Începea să purece hîrtii, ca un slujbaș vechi, înăcrit. VORNIC, P. 104.

A SE ÎNĂCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive (sub influența agenților exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru

A ÎNĂCRÍ ~ésc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru

înăcrì v. a acri; fig. mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].

înăcrésc, a v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s’a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: nacrit
  • silabație: na-crit info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nacrit
  • nacritul
  • nacritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nacrit
  • nacritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înăcri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcrire
  • ‑năcrire
  • înăcrit
  • ‑năcrit
  • înăcritu‑
  • ‑năcritu‑
  • înăcrind
  • ‑năcrind
  • înăcrindu‑
  • ‑năcrindu‑
singular plural
  • înăcrește
  • ‑năcrește
  • înăcriți
  • ‑năcriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
(să)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
  • înăcream
  • ‑năcream
  • înăcrii
  • ‑năcrii
  • înăcrisem
  • ‑năcrisem
a II-a (tu)
  • înăcrești
  • ‑năcrești
(să)
  • înăcrești
  • ‑năcrești
  • înăcreai
  • ‑năcreai
  • înăcriși
  • ‑năcriși
  • înăcriseși
  • ‑năcriseși
a III-a (el, ea)
  • înăcrește
  • ‑năcrește
(să)
  • înăcrească
  • ‑năcrească
  • înăcrea
  • ‑năcrea
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcrise
  • ‑năcrise
plural I (noi)
  • înăcrim
  • ‑năcrim
(să)
  • înăcrim
  • ‑năcrim
  • înăcream
  • ‑năcream
  • înăcrirăm
  • ‑năcrirăm
  • înăcriserăm
  • ‑năcriserăm
  • înăcrisem
  • ‑năcrisem
a II-a (voi)
  • înăcriți
  • ‑năcriți
(să)
  • înăcriți
  • ‑năcriți
  • înăcreați
  • ‑năcreați
  • înăcrirăți
  • ‑năcrirăți
  • înăcriserăți
  • ‑năcriserăți
  • înăcriseți
  • ‑năcriseți
a III-a (ei, ele)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
(să)
  • înăcrească
  • ‑năcrească
  • înăcreau
  • ‑năcreau
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcriseră
  • ‑năcriseră
Intrare: înăcrit
înăcrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăcrit
  • ‑năcrit
  • înăcritul
  • înăcritu‑
  • ‑năcritul
  • ‑năcritu‑
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcrita
  • ‑năcrita
plural
  • înăcriți
  • ‑năcriți
  • înăcriții
  • ‑năcriții
  • înăcrite
  • ‑năcrite
  • înăcritele
  • ‑năcritele
genitiv-dativ singular
  • înăcrit
  • ‑năcrit
  • înăcritului
  • ‑năcritului
  • înăcrite
  • ‑năcrite
  • înăcritei
  • ‑năcritei
plural
  • înăcriți
  • ‑năcriți
  • înăcriților
  • ‑năcriților
  • înăcrite
  • ‑năcrite
  • înăcritelor
  • ‑năcritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nacrit

  • 1. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu Indică și formă de plural: nacrite.
    surse: DLRLC

etimologie:

înăcri înăcrire înăcrit

  • 1. popular A (se) acri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acri attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6.
      surse: DLRLC
    • Am înăcrit ciorba cu lămâie.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie reflexiv A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva.
    exemple
    • Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scârbi, a se sătura (de cineva sau de ceva).
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + acru
    surse: DEX '98 DEX '09

înăcrit

etimologie:

  • vezi înăcri
    surse: DEX '98 DEX '09