NACRIT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

nacrit sns [At: CANTUNIARI, L. M. 105 / E: fr nacrite, ger Nakrit] Varietate de caolinit care se găsește în natură sub formă de cristale lamelare și se folosește în industria ceramică.

NACRIT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

NACRIT, nacrite, s. n. Silicat hidratat de aluminiu, varietate de caolinit, prezentîndu-se în nătură sub formă de cristale lamelare; fiind un component al caolinelor, se întrebuințează în industria ceramică.

NACRIT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

NACRIT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

NACRIT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

înăcri [At: (a. 1814) CALENDARIU 181/22 / V: (îvp) năcri / Pzi: ~resc / E: în- + acru] 1-2 vtr (Pop) A (se) acri (1-2). 3 vr (D. alimente) A se altera, devenind acru prin fermentare. 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A deveni ursuz. 5 vr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i se ~ cuiva (de ceva sau de cineva) A se sătura de ceva sau de cineva. 6-7 vtr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i (se) înăcri sufletul A (se) supăra. 8-9 vtr (Îae) A (se) plictisi.

înăcrit², ~ă [At: COȘBUC, AE. 207 / V: (îvp) năcrit / Pl: ~iți, ~e / E: înăcri] 1 a (Pop; d. alimente) Acrit prin fermentare. 2 a (Pop) Care devine acru prin adăugarea unei substanțe. 3 a (Rar) Pătruns de un miros acru. 4 a (Fig) Dureros (3). 5-6 smf, a (Fig) (Om) răutăcios.

înăcrit¹ sn [At: DA / V: (îvp) năcrit / Pl: ~uri / E: înăcri] 1-2 (Pop) Acrire (1-2). 3-5 Înăcrire (3-5).

năcri v vz înăcri

năcrit sn vz înăcrit

ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRI, înăcresc, vb. IV. Refl. 1. A se face acru, a se acri. Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6. ◊ Tranz. Am înăcrit ciorba cu lămîie. 2. Fig. (Despre oameni) A deveni posac, ursuz, acru. ◊ Expr. A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scîrbi, a se sătura (de cineva sau de ceva). Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57. Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.

ÎNĂCRIT, -Ă, înăcriți, -te, adj. (Despre persoane) Posac, ursuz, acru. Începea să purece hîrtii, ca un slujbaș vechi, înăcrit. VORNIC, P. 104.

A SE ÎNĂCRI mă ~esc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive (sub influența agenților exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru

A ÎNĂCRI ~esc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru

înăcrì v. a acri; fig. mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].

năcrì v. V. înăcrì.

înăcrésc, a -í v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s’a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.

nacrit (desp. na-crit) s. n.

nacrit (na-crit) s. n.

nacrit s. n. (sil. -crit), art. nacritul

înăcri (a ~) (pop.) (desp. î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcresc, 3 sg. înăcrește, imperf. 1 înăcream; conj. prez. 1 sg. să înăcresc, 3 să înăcrească

!înăcri (a ~) (pop.) (î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcresc, imperf. 3 sg. înăcrea; conj. prez. 3 să înăcrească

înăcri vb. (sil. -cri; mf. în-), ind. prez. 3 sg. și pl. înăcresc, imperf. 3 sg. înăcrea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăcrească

înăcri

ÎNĂCRI vb. 1. v. acri. 2. v. altera.

ÎNĂCRIT adj. 1. v. acrit. 2. v. alterat.

ÎNĂCRI vb. 1. a (se) acri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a fermenta, a se impuți, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.)

ÎNĂCRIT adj. 1. acrit, acru, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, împuțit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

A se înăcri ≠ a se înveseli, a se învoioșa