NACRIT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

nacrit sns [At: CANTUNIARI, L. M. 105 / E: fr nacrite, ger Nakrit] Varietate de caolinit care se găsește în natură sub formă de cristale lamelare și se folosește în industria ceramică.

NACRIT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

NACRIT, nacrite, s. n. Silicat hidratat de aluminiu, varietate de caolinit, prezentîndu-se în nătură sub formă de cristale lamelare; fiind un component al caolinelor, se întrebuințează în industria ceramică.

NACRIT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

NACRIT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

NACRIT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

nacrit (desp. na-crit) s. n.

nacrit (na-crit) s. n.

nacrit s. n. (sil. -crit), art. nacritul