3 intrări

school Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid. 2. Cu hainele îmbibate cu apă; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energie, moleșit, vlăguit. ♦ Abătut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, liniștit, calmat; domol, încet. 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos, împodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. muia.

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid. 2. Cu hainele îmbibate cu apă; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energie, moleșit, vlăguit. ♦ Abătut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, liniștit, calmat; domol, încet. 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos, împodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. muia.

MUIÁT1 s. n. Muiere2. – V. muia.

MUIÁT1 s. n. Muiere2. – V. muia.

muiat2, ~ă [At: LB / V: (reg) moi~ / Pl: ~ați, ~e / E: muia] 1 a Care s-a umezit, care s-a udat prin introducerea într-un lichid. 2 a Care a devenit moale1 (1) prin îmbibare cu un lichid. 3 a Care este lipsit de duritate. 4 smp (Reg; îf muieți) Bucăți de pâine tăiate în cuburi mici, care se moaie (1), în lapte, ceai, supă etc. 5 a Cu hainele îmbibate cu apă Si: plouat, udat. 6 a (D. materii în formă de pulbere) Prefăcut în pastă prin amestecare cu un lichid. 7 a (Fig) Lipsit de vigoare, de energie Si: moleșit (1), vlăguit. 8 a (Fig) Abătut. 9 a (D. glas, vorbire) Cu intensitate scăzută Si: domolit, încet, potolit. 10 a (D. țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) întrețesut cu fire de aur. 11 a (Pex; d. oameni) Îmbrăcat cu haine din țesături cu fire de aur. 12 a (Pgn; d. oameni) Îmbrăcat cu haine frumoase, elegante. 13 a (Fon; d. consoane) Palatalizat.

muiat1 sn [At: I. CR. 78 / Pl: (rar) ~uri / E: muia] 1-4 Muiere2 (1-4). 5 Udare. 6 Stropire. 7-12 Muiere2 (7-12). 13 Umezire. 14 Frăgezire. 15 Moleșire (1).

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. (În concurență cu înmuiat) Introdus într-un lichid, îmbibat (cu apă sau cu alt lichid). (Cu pronunțare regională) Ia, întreabă că muieți-s posmagii? CREANGĂ, P. 331. ◊ (Despre ochi) Agapița mea a să fie cocoană mare, zicea ea cu ochii muiați în lacrimi de bucurie. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Fig. (Despre oameni) îmbrăcat în..., împodobit cu... S-au dat de părete ușile, și toți ofițerii cei mari, muiați din cap pînă-n picioare numa-n mătăsuri și-n fireturi, au intrat. CARAGIALE, O. III 70. Văzu..o jună fată muiată într-o haină albă. EMINESCU, N. 46. Ei stau în linii drepte și armele prezentă La șefi muiați în aur. ALECSANDRI, P. III 336. 3. Fig. (Despre oameni) Moleșit, lipsit de vlagă, stors de puteri, fără energie. Noul sultan era un prinț crud, afemeiat și muiat de tot prin plăcerile care îl făcură să piarză înfocarea ce avea. BĂLCESCU, O. II 63. ♦ Abătut, descurajat. Deocamdată însă n-avea decît 3 lei și patruzeci de bani și se simțea foarte muiat. SLAVICI, N. II 258. 4. (Despre glas sau vorbire; rar) Care abia se aude. domol, încet. Într-un tîrziu, sfatul lor slăbi; vorbeau mai puțin, cu glasurile muiate și se uitau lung unul la altul. SADOVEANU, O. IV 203. 5. (În expr.) Consoană muiată = consoană cu timbru palatal obținut prin extensiunea zonei de contact dintre limbă și palat. În pluralul «scumpi» se rostește un «p» muiat.

muiat a. îmbrăcat: muiați numa în mătăsuri și fireturi CAR.

MUIÁ, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înmuia. ♦ Spec. A băga rufele în apă cu un detergent și a le ține câtva timp înainte de a le spăla. ♦ A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scălda. 3. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, mai puțin consistent, mai puțin țeapăn. ◊ Expr. (Tranz.) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-și pierde puterile, a slăbi, a se moleși. ♦ (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puțin aspru. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniști. ♦ A (se) îmblânzi, a (se) înduioșa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. mouiller.

muia [At: PSALT. HUR. 46v/1 / V: (înv) a~, (reg) moia / Pzi: moi și (îvr) ~iez / E: moale1 cf fr mouiller] 1 vt A umezi un obiect introducându-l într-o substanță lichidă. 2 vt (Spc) A introduce un aliment într-un lichid pentru a face să fie mai moale1 (1). 3 vt (Spc) A băga rufele murdare în apă cu sodă, cu săpun etc. și a le ține câtva timp înainte de spălare. 4 vt (Spc) A întinge cu pâine sau cu mămăligă în grăsime, în sos etc. 5 vt A uda. 6 vt A stropi. 7 vt (Spc) A îmbiba pământul cu apă facându-l să devină moale1 (1). 8 vt (Spc) A transforma o materie în formă de pulbere în pastă prin amestecare cu un lichid. 9 vt A face să devină mai moale1 (1), mai puțin dur, mai puțin consistent sau mai puțin țeapăn. 10 vt A face mai suplu. 11 vt (Prc) A frăgezi. 12 vt (Fam; îe) A ~ coada A-și mai reduce din pretenții. 13 vr A deveni mai elastic, mai puțin rigid. 14 vr (D. ger, ploaie, vânt etc.) A scădea în intensitate. 15 vr (D. timp, vreme) A fi mai puțin rece Si: a se încălzi. 16 vt (Reg) A reduce tăria unei băuturi alcoolice prin amestecare cu apă. 17 vr (D. ființe și d. părți ale corpului lor) A-și pierde puterile Si: a se moleși (1). 18 vr (Fam; îe) A i se ~ (cuiva) balamalele A-i slăbi cuiva pluterile. 19 vr (D. mișcări) A-și domoli avântul Si: a se încetini, a se tempera. 20 vt (Fig; pfm; îe) A ~ (cuiva) oasele sau ciolanele A bate zdravăn pe cineva. 21-22 vtr (Fig) A (se) îndupleca. 23-24 vtr A (se) înduioșa. 25-26 vtr (Fig) A (se) potoli. 27 vtr (D. ceea ce spune cineva) A căpăta un conținut mai puțin aspru. 28 vr A i se ~ (cuiva) gura A nu mai avea curajul să vorbească. 29 vr A schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse. 30 vt (Fon) A palatiza. 31 vt A scălda.

MUIÁ, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înmuia. ♦ Spec. A băga rufele în apă cu sodă sau cu săpun și a le ține câtva timp înainte de a le spăla. ♦ A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scălda. 3. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, mai puțin consistent, mai puțin țeapăn. ◊ Expr. (Tranz.) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-și pierde puterile, a slăbi, a se moleși. ♦ (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puțin aspru. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniști. ♦ A (se) îmblânzi, a (se) înduioșa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. mouiller.

MUIÁ, moi, vb. I. (În concurență cu înmuia) 1. Tranz. A băga, a introduce ceva într-o substanță lichidă ori cleioasă sau într-un vas, orificiu etc. cu lichid; a îmbiba cu lichid. Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă... așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45. Muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46. Să-mi moi degetul în gură. EMINESCU, N. 43. ♦ (Poetic) A scălda. Bătrînul îi mîngîia fruntea muiată în sudoare. SADOVEANU, O. VII 106. Punți de stele peste abisuri muiau adîncu-n străluciri. MACEDONSKI, O. I 230. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, cînd se împrăștie faima venirii lui, ziua-și muie aerul în lumină de sărbătoare. EMINESCU, N. 27. ◊ Refl. Codrii de prinprejur se muiau... în rumeneala serii. GALACTION, O. I 281. ♦ A uda. Și ploaia mă ploaie. Căpeneagu-mi moaie. HODOȘ, P. P. 118. ♦ A întinge. Prostul muia mălaiul în brînză. ȘEZ. v 53. Muiați în lapte-o cojiță. TEODORESCU, P. P. 172. ◊ Tranz. A face să devină mai moale, mai puțin dur; a face să nu mai fie uscat sau țeapăn. Trebuia să... moi [pesmetul] o zi întreagă în apă, să-l faci terci ca să-l poți băga în gură. GHICA, S. 20. Să moi pielea cea uscată. ȘEZ. IV 52. ◊ Refl. Carnea... de multă greutate și căldură se moaie. DRĂGHICI, R. 70. ◊ Expr. (Familiar) A muia oasele (sau ciolanele cuiva) = a bate rău pe cineva. 3. Refl. (Despre vreme și intemperii) A se domoli, a se potoli. Să muie gerul. Să topiră zăpezile. DELAVRANCEA, O. II 29. ♦ Tranz. (Cu privire la acțiuni) A încetini, a domoli. Mai încet! zise de la o vreme Potcoavă. Și își muiară fuga. SADOVEANU, O. I 151. După o bucată de drum, o muiară de tot, la pas. STĂNOIU, C. I. 57. 4. Refl. (Despre oameni și despre unele părți ale corpului lor) A-și pierde puterile, a slăbi, a se moleși. Nu ducea la băutură, astfel că se muia din două țuici. PAS, Z. I 225. De la o vreme, simții că picioarele mi se moaie de la genunchi. DUNĂREANU, CH. 116. De mai ținea lupta numai cît ai ațîța un foc, [feciorul] s-ar fi muiat. ISPIRESCU, L. 254. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) gura v. gură. ◊ (Despre lucruri) Gîrnețul s-a înfierbîntat, s-a muiat și foflenchi! iar sare roata! CREANGĂ, P. 126. 5. Refl. (Despre oameni și pornirile lor sufletești) A se potoli, a se calma, a se liniști. Oamenii se muiară numaidecît. STĂNOIU, C. I. 68. ♦ (Determinat prin «la inimă» sau, mai ales, subiectul fiind «inima») A se îmblînzi, a se înduioșa, a fi mișcat. Mitrea și-a adus aminte de înfățișarea uitată a Agapiei și i s-a muiat inima. SADOVEANU, M. C. 64. Cum o văzu împăratul, i se muie inima și prinse un dor pe dînsa. ISPIRESCU, E. 79. Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec... La inimă m-am muiat Și nu l-am mai înecat, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393. ♦ Tranz. A face (pe cineva) să cedeze; a îndupleca. Împăratul... vede că nu îl poate muia. PANN, P. V. III 49. 6. Tranz. (Cu privire la consoane) A articula o consoană palatalizată mărind zona de contact dintre limbă și palat, astfel încît să se obțină o consoană cu un timbru palatal caracteristic. Unele graiuri teritoriale moaie consoanele «n», «t», «d» etc. în cuvinte ca «deget», «teme» etc.

muià v. 1. a face moale: a muia plumbul prin foc; 2. fam. a bate: a muia spinarea cuiva; 3. a băga în apă sau în alt lichid: a muia pâinea în unt; 4. începe să spele: muia cămășile; 5. a pierde din tărie, a se potoli: furtuna s’a mai muiat; 6. fig. a mai lăsa din pretențiuni: se muiase de tot. [Lat. *MOLLIARE, din MOLLIS, moale].

2) moĭ, a muĭá v. tr. (lat. *molliare îld. mollire, a muĭa, d. mollis, moale; pv. pg. molhar, fr. mouiller, cat. mullar, sp. mojar.Moĭ, moaĭe, muĭem, muĭațĭ, moaĭe; să moĭ, să moaĭe; muĭam; muĭasem; muind). Fac moale: căldura moaĭe ceara. Pun în apă orĭ în alt lichid: a muĭa rufele, o pisică în apă, fasolea (ca să fie maĭ moale cînd o voĭ pune la fert, adică o pun amoĭ). Înting: a muĭa pînea’n vin, în sos. Fig. Iron. Bat, lovesc: ĭ-a muĭat spinarea, oasele. Moleșesc, fac să peardă energia orĭ pretențiunile: nenorocirile l-aŭ muĭat. Înduplec: vorba asta l-a muĭat. V. refl. Mă fac moale: ceara se moaĭe la foc. Mă scald: copiiĭ se moaĭe’n toate lacurile. Fig. Mă moleșesc, perd din putere: oameniĭ se muĭase de căldură, geru s’a muĭat. Îmĭ reduc pretențiunile, o las maĭ moale: acuma s’a maĭ muĭat: se mulțămește cu maĭ puține parale. – Și înmoĭ, maĭ ales în vest. Și îmoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. moi, 3 moáie, 1 pl. muiém, 2 pl. muiáți, imperf. 3 sg. muiá; conj. prez. 3 să moáie; ger. muínd

muiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. moi, 3 sg. și pl. moáie, 1 pl. muiém, 2 pl. muiáți, imperf. 3 sg. muiá; ger. muínd

arată toate definițiile

Intrare: muiat (adj.)
muiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiat
  • muiatul
  • muiatu‑
  • muia
  • muiata
plural
  • muiați
  • muiații
  • muiate
  • muiatele
genitiv-dativ singular
  • muiat
  • muiatului
  • muiate
  • muiatei
plural
  • muiați
  • muiaților
  • muiate
  • muiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: muiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiat
  • muiatul
  • muiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • muiat
  • muiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muia
verb (VT108)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muia
  • muiere
  • muiat
  • muiatu‑
  • muind
  • muindu‑
singular plural
  • moaie
  • muiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moi
(să)
  • moi
  • muiam
  • muiai
  • muiasem
a II-a (tu)
  • moi
(să)
  • moi
  • muiai
  • muiași
  • muiaseși
a III-a (el, ea)
  • moaie
(să)
  • moaie
  • muia
  • muie
  • muiase
plural I (noi)
  • muiem
(să)
  • muiem
  • muiam
  • muiarăm
  • muiaserăm
  • muiasem
a II-a (voi)
  • muiați
(să)
  • muiați
  • muiați
  • muiarăți
  • muiaserăți
  • muiaseți
a III-a (ei, ele)
  • moaie
(să)
  • moaie
  • muiau
  • muia
  • muiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muiat (adj.)

  • 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • cu pronunțare regională Ia, întreabă că muieți-s posmagii? CREANGĂ, P. 331.
      surse: DLRLC
    • (Despre ochi) Agapița mea a să fie cocoană mare, zicea ea cu ochii muiați în lacrimi de bucurie. NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu hainele îmbibate cu apă.
  • 3. figurat Stors de puteri, lipsit de energie.
    exemple
    • Noul sultan era un prinț crud, afemeiat și muiat de tot prin plăcerile care îl făcură să piarză înfocarea ce avea. BĂLCESCU, O. II 63.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur.
    surse: DEX '09
    • 4.1. prin extensiune (Despre oameni) Îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: împodobit attach_file 3 exemple
      exemple
      • S-au dat de părete ușile, și toți ofițerii cei mari, muiați din cap pînă-n picioare numa-n mătăsuri și-n fireturi, au intrat. CARAGIALE, O. III 70.
        surse: DLRLC
      • Văzu... o jună fată muiată într-o haină albă. EMINESCU, N. 46.
        surse: DLRLC
      • Ei stau în linii drepte și armele prezentă La șefi muiați în aur. ALECSANDRI, P. III 336.
        surse: DLRLC
  • 5. fonetică; fonologie Despre consoane:
    surse: DEX '09 sinonime: palatalizat
    • 5.1. expresie Consoană muiată = consoană cu timbru palatal obținut prin extensiunea zonei de contact dintre limbă și palat.
      exemple
      • În pluralul «scumpi» se rostește un «p» muiat.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi muia
    surse: DEX '09 DEX '98

muiat (s.n.)

etimologie:

  • vezi muia
    surse: DEX '09 DEX '98

muia

  • 1. tranzitiv A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmuia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă... așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45.
      surse: DLRLC
    • Muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46.
      surse: DLRLC
    • Să-mi moi degetul în gură. EMINESCU, N. 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A băga rufele în apă cu un detergent și a le ține câtva timp înainte de a le spăla.
      surse: DEX '09
    • 1.2. A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întinge attach_file 2 exemple
      exemple
      • Prostul muia mălaiul în brînză. ȘEZ. V 53.
        surse: DLRLC
      • Muiați în lapte-o cojiță. TEODORESCU, P. P. 172.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și ploaia mă ploaie. Căpeneagu-mi moaie. HODOȘ, P. P. 118.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Bătrînul îi mîngîia fruntea muiată în sudoare. SADOVEANU, O. VII 106.
        surse: DLRLC
      • poetic Punți de stele peste abisuri muiau adîncu-n străluciri. MACEDONSKI, O. I 230.
        surse: DLRLC
      • poetic Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, cînd se împrăștie faima venirii lui, ziua-și muie aerul în lumină de sărbătoare. EMINESCU, N. 27.
        surse: DLRLC
      • poetic reflexiv Codrii de prinprejur se muiau... în rumeneala serii. GALACTION, O. I 281.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni mai moale, mai puțin consistent, mai puțin țeapăn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întări attach_file 3 exemple
    exemple
    • Trebuia să... moi [pesmetul] o zi întreagă în apă, să-l faci terci ca să-l poți băga în gură. GHICA, S. 20.
      surse: DLRLC
    • Să moi pielea cea uscată. ȘEZ. IV 52.
      surse: DLRLC
    • Carnea... de multă greutate și căldură se moaie. DRĂGHICI, R. 70.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie tranzitiv A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate
  • 4. reflexiv A-și pierde puterile, a se moleși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moleși slăbi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu ducea la băutură, astfel că se muia din două țuici. PAS, Z. I 225.
      surse: DLRLC
    • De la o vreme, simții că picioarele mi se moaie de la genunchi. DUNĂREANU, CH. 116.
      surse: DLRLC
    • De mai ținea lupta numai cît ai ațîța un foc, [feciorul] s-ar fi muiat. ISPIRESCU, L. 254.
      surse: DLRLC
    • Gîrnețul s-a înfierbîntat, s-a muiat și foflenchi! iar sare roata! CREANGĂ, P. 126.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A i se muia (cuiva) gura.
      surse: DLRLC
    • 4.2. (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puțin aspru.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv reflexiv figurat A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniști.
    exemple
    • Să muie gerul. Să topiră zăpezile. DELAVRANCEA, O. II 29.
      surse: DLRLC
    • Mai încet! zise de la o vreme Potcoavă. Și își muiară fuga. SADOVEANU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • După o bucată de drum, o muiară de tot, la pas. STĂNOIU, C. I. 57.
      surse: DLRLC
    • Oamenii se muiară numaidecît. STĂNOIU, C. I. 68.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A (se) îmblânzi, a (se) înduioșa; a (se) îndupleca.
      exemple
      • Mitrea și-a adus aminte de înfățișarea uitată a Agapiei și i s-a muiat inima. SADOVEANU, M. C. 64.
        surse: DLRLC
      • Cum o văzu împăratul, i se muie inima și prinse un dor pe dînsa. ISPIRESCU, E. 79.
        surse: DLRLC
      • Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec... La inimă m-am muiat Și nu l-am mai înecat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393.
        surse: DLRLC
      • Împăratul... vede că nu îl poate muia. PANN, P. V. III 49.
        surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv reflexiv fonetică; fonologie A (se) palataliza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palataliza attach_file un exemplu
    exemple
    • Unele graiuri teritoriale moaie consoanele «n», «t», «d» etc. în cuvinte ca «deget», «teme» etc.
      surse: DLRLC

etimologie: