6 definiții pentru muiat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid. 2. Cu hainele îmbibate cu apă; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energie, moleșit, vlăguit. ♦ Abătut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, liniștit, calmat; domol, încet. 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos, împodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. muia.

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid. 2. Cu hainele îmbibate cu apă; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energie, moleșit, vlăguit. ♦ Abătut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, liniștit, calmat; domol, încet. 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos, împodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. muia.

muiat2, ~ă [At: LB / V: (reg) moi~ / Pl: ~ați, ~e / E: muia] 1 a Care s-a umezit, care s-a udat prin introducerea într-un lichid. 2 a Care a devenit moale1 (1) prin îmbibare cu un lichid. 3 a Care este lipsit de duritate. 4 smp (Reg; îf muieți) Bucăți de pâine tăiate în cuburi mici, care se moaie (1), în lapte, ceai, supă etc. 5 a Cu hainele îmbibate cu apă Si: plouat, udat. 6 a (D. materii în formă de pulbere) Prefăcut în pastă prin amestecare cu un lichid. 7 a (Fig) Lipsit de vigoare, de energie Si: moleșit (1), vlăguit. 8 a (Fig) Abătut. 9 a (D. glas, vorbire) Cu intensitate scăzută Si: domolit, încet, potolit. 10 a (D. țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) întrețesut cu fire de aur. 11 a (Pex; d. oameni) Îmbrăcat cu haine din țesături cu fire de aur. 12 a (Pgn; d. oameni) Îmbrăcat cu haine frumoase, elegante. 13 a (Fon; d. consoane) Palatalizat.

MUIÁT2, -Ă, muiați, -te, adj. 1. (În concurență cu înmuiat) Introdus într-un lichid, îmbibat (cu apă sau cu alt lichid). (Cu pronunțare regională) Ia, întreabă că muieți-s posmagii? CREANGĂ, P. 331. ◊ (Despre ochi) Agapița mea a să fie cocoană mare, zicea ea cu ochii muiați în lacrimi de bucurie. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Fig. (Despre oameni) îmbrăcat în..., împodobit cu... S-au dat de părete ușile, și toți ofițerii cei mari, muiați din cap pînă-n picioare numa-n mătăsuri și-n fireturi, au intrat. CARAGIALE, O. III 70. Văzu..o jună fată muiată într-o haină albă. EMINESCU, N. 46. Ei stau în linii drepte și armele prezentă La șefi muiați în aur. ALECSANDRI, P. III 336. 3. Fig. (Despre oameni) Moleșit, lipsit de vlagă, stors de puteri, fără energie. Noul sultan era un prinț crud, afemeiat și muiat de tot prin plăcerile care îl făcură să piarză înfocarea ce avea. BĂLCESCU, O. II 63. ♦ Abătut, descurajat. Deocamdată însă n-avea decît 3 lei și patruzeci de bani și se simțea foarte muiat. SLAVICI, N. II 258. 4. (Despre glas sau vorbire; rar) Care abia se aude. domol, încet. Într-un tîrziu, sfatul lor slăbi; vorbeau mai puțin, cu glasurile muiate și se uitau lung unul la altul. SADOVEANU, O. IV 203. 5. (În expr.) Consoană muiată = consoană cu timbru palatal obținut prin extensiunea zonei de contact dintre limbă și palat. În pluralul «scumpi» se rostește un «p» muiat.

muiat a. îmbrăcat: muiați numa în mătăsuri și fireturi CAR.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUIÁT adj. 1. v. scăldat. 2. v. moleșit. 3. v. palatalizat.

MUIAT adj. 1. înmuiat, plin, scăldat. (Cu ochii ~ de lacrimi.) 2. moleșit, vlăguit. (Om ~.) 3. (FON.) moale, palatalizat. (Consoană ~.)

Intrare: muiat (adj.)
muiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiat
  • muiatul
  • muiatu‑
  • muia
  • muiata
plural
  • muiați
  • muiații
  • muiate
  • muiatele
genitiv-dativ singular
  • muiat
  • muiatului
  • muiate
  • muiatei
plural
  • muiați
  • muiaților
  • muiate
  • muiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muiat (adj.)

  • 1. Introdus într-un lichid, umezit, îmbibat cu lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • cu pronunțare regională Ia, întreabă că muieți-s posmagii? CREANGĂ, P. 331.
      surse: DLRLC
    • (Despre ochi) Agapița mea a să fie cocoană mare, zicea ea cu ochii muiați în lacrimi de bucurie. NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu hainele îmbibate cu apă.
  • 3. figurat Stors de puteri, lipsit de energie.
    exemple
    • Noul sultan era un prinț crud, afemeiat și muiat de tot prin plăcerile care îl făcură să piarză înfocarea ce avea. BĂLCESCU, O. II 63.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte) Întrețesut cu fir de aur.
    surse: DEX '09
    • 4.1. prin extensiune (Despre oameni) Îmbrăcat cu astfel de haine; îmbrăcat frumos.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: împodobit attach_file 3 exemple
      exemple
      • S-au dat de părete ușile, și toți ofițerii cei mari, muiați din cap pînă-n picioare numa-n mătăsuri și-n fireturi, au intrat. CARAGIALE, O. III 70.
        surse: DLRLC
      • Văzu... o jună fată muiată într-o haină albă. EMINESCU, N. 46.
        surse: DLRLC
      • Ei stau în linii drepte și armele prezentă La șefi muiați în aur. ALECSANDRI, P. III 336.
        surse: DLRLC
  • 5. fonetică; fonologie Despre consoane:
    surse: DEX '09 sinonime: palatalizat
    • 5.1. expresie Consoană muiată = consoană cu timbru palatal obținut prin extensiunea zonei de contact dintre limbă și palat.
      exemple
      • În pluralul «scumpi» se rostește un «p» muiat.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi muia
    surse: DEX '09 DEX '98