22 de definiții pentru mofluz mufluz (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.

MOFLÚZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

MOFLÚZ2, mofluji și mofluzi, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care a dat faliment, falit. Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. ◊ Expr. A ieși sau a rămîne mofluz = a) a da faliment; b) a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămîne păcălit. Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. 2. Om nemulțumit, dezamăgit, blazat. Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. – Variantă: muflúz (CARAGIALE, O. III 39) s. m.

MOFLÚZ1 s. n. Faliment. Am marfă de mofluz ieftină. ALECSANDRI, T. 19.

MOFLÚZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanțele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire. /<turc. müflüz

mofluz m. bancrut, falit. [Turc. MUFLUZ].

moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.

mufluz, ~ă smf vz mofluz

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!moflúz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. moflúzi/moflúji; adj. f., s. f. moflúză, pl. moflúze

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.

MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înșelat, păgubit, supărat.

mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. FALIT.

mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNȘELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT.

arată toate definițiile

Intrare: mofluz
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
plural
  • mofluzi
  • mofluzii
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
plural
  • mofluzi
  • mofluzilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
plural
  • mofluji
  • moflujii
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
plural
  • mofluji
  • moflujilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
plural
  • mufluzi
  • mufluzii
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
plural
  • mufluzi
  • mufluzilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
plural
  • mufluji
  • muflujii
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
plural
  • mufluji
  • muflujilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)