opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

mierli2 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (Olt; d. ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici. 2-3 vrt (Olt; d. persoane) A trage a somn. 4 vi (Fig; Trs) A privi la cineva cu dor.

mierli1 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: cf rrm merau] 1 vi A muri. 2 vt A omorî.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, 3 sg. o mierlește, imperf. 1 o mierleam, perf. c. 1 am mierlit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mierlesc, 3 să o/s-o mierlească; imper. 2 sg. afirm. mierlește-o; ger. mierlind-o

!mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, imperf. 3 sg. o mierlea, perf. c. a mierlit-o; conj. prez. 3 să o mierlească; ger. mierlind-o

mierli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlesc, imperf. 3 sg. mierlea; conj. prez. 3 sg. și pl. mierlească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERLIRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

mierlire s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

MIERLI vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mierli (mierlesc, – it), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERLÍ1 vb. IV. Intranz. (Argotic) A muri. Cf. BL II, 170, BUL. FIL. II, 277. Mai era și o timplărie unde se lucrau și cosciuge pentru hoții care mierleau. I. BOTEZ, B. I, 166, cf. GR. S. VII, 119, IORDAN, STIL. 366, id. L. R. A. 495, 500. ♦ T r a n z. A omorî. Cf. BL II, 170, IV, 199, GR. S. VII, 119. - Prez. ind.: mierlesc. Cf. țig. m e r a u.

MIERLI2 vb. IV. Refl. (Olt., despre ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici; p. ext. (despre persoane) a trage a somn. Cf. CIAUȘANU, GL., BL II, 170. ◊ Tranz. A mierli ochii. ARH. OLT. XXI, 270. ♦ I n t r a n z. Fig. (Prin vestul Transilv.) A privi la ceva cu sete și cu dor. V. a-i sticli cuiva ochii. Mîndra cu ochii mnerlește, Ca să cred că mă iubește. REV. CRIT. IV, 338, cf. ȚEZ. XXV, 129. - Prez. ind.: mierlesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i1.

Intrare: mierlire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierlire
  • mierlirea
plural
  • mierliri
  • mierlirile
genitiv-dativ singular
  • mierliri
  • mierlirii
plural
  • mierliri
  • mierlirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mierli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierli
  • mierlire
  • mierlit
  • mierlitu‑
  • mierlind
  • mierlindu‑
 singular plural
  • mierlește
  • mierliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlesc
 (să)
  • mierlesc
  • mierleam
  • mierlii
  • mierlisem
a II-a (tu)
  • mierlești
 (să)
  • mierlești
  • mierleai
  • mierliși
  • mierliseși
a III-a (el, ea)
  • mierlește
 (să)
  • mierlească
  • mierlea
  • mierli
  • mierlise
plural I (noi)
  • mierlim
 (să)
  • mierlim
  • mierleam
  • mierlirăm
  • mierliserăm
  • mierlisem
a II-a (voi)
  • mierliți
 (să)
  • mierliți
  • mierleați
  • mierlirăți
  • mierliserăți
  • mierliseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlesc
 (să)
  • mierlească
  • mierleau
  • mierliră
  • mierliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierlire, mierlirisubstantiv feminin

mierli, mierlescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.