2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

mierli2 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (Olt; d. ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici. 2-3 vrt (Olt; d. persoane) A trage a somn. 4 vi (Fig; Trs) A privi la cineva cu dor.

mierli1 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: cf rrm merau] 1 vi A muri. 2 vt A omorî.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mierlí (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlésc, imperf. 3 sg. o mierleá, perf. c. a mierlít-o; conj. prez. 3 să o mierleáscă; ger. mierlínd-o

mierlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlésc, imperf. 3 sg. mierleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mierleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIERLÍRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

mierlire s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

MIERLÍ vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri

Intrare: mierlire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierlire
  • mierlirea
plural
  • mierliri
  • mierlirile
genitiv-dativ singular
  • mierliri
  • mierlirii
plural
  • mierliri
  • mierlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mierli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierli
  • mierlire
  • mierlit
  • mierlitu‑
  • mierlind
  • mierlindu‑
singular plural
  • mierlește
  • mierliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlesc
(să)
  • mierlesc
  • mierleam
  • mierlii
  • mierlisem
a II-a (tu)
  • mierlești
(să)
  • mierlești
  • mierleai
  • mierliși
  • mierliseși
a III-a (el, ea)
  • mierlește
(să)
  • mierlească
  • mierlea
  • mierli
  • mierlise
plural I (noi)
  • mierlim
(să)
  • mierlim
  • mierleam
  • mierlirăm
  • mierliserăm
  • mierlisem
a II-a (voi)
  • mierliți
(să)
  • mierliți
  • mierleați
  • mierlirăți
  • mierliserăți
  • mierliseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlesc
(să)
  • mierlească
  • mierleau
  • mierli
  • mierliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mierlire

mierli

etimologie: