PRĂPĂDIRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

prăpădire sf [At: MAIOR, P. 169/6 / Pl: ~ri / E: prăpădi] 1 Nimicire. 2 Risipă. 3 (Înv) Omorâre. 4 Moarte. 5 Năruire. 6 Ruinare. 7 Stricare. 8 Dispariție. 9 Pierdere a cuiva sau a ceva. 10 Rătăcire.

PRĂPĂDIRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

PRĂPĂDIRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi; nimicire, distrugere. Să scape odată... prin prăpădirea oștirii dușmane ce se afla acum adunată toată la un loc, de acest război. BĂLCESCU, O. II 86.

prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii

prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii

prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii; pl. prăpădiri

PRĂPĂDIRE s. 1. v. nimicire. 2. v. moarte. 3. v. distrugere.

PRĂPĂDIRE s. v. iroseală, irosire, pierdere, risipă, risipire.

PRĂPĂDIRE s. 1. distrugere, nimicire, potopire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 2. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.) 3. distrugere, nimicire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

prăpădire s. v. IROSEALĂ. IROSIRE. PIERDERE. RISIPĂ. RISIPIRE.