opțiuni
  • info

10 definiții pentru sucombare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCOMBARE, sucombări, s. f. Faptul de a sucomba; moarte, deces. – V. sucomba.

sucombare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: sucomba] (Liv) Moarte (1).

SUCOMBARE, sucombări, s. f. (Livr.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. – V. sucomba.

SUCOMBARE, sucombări, s. f. (Livresc) Faptul de a sucomba; deces, moarte.

SUCOMBARE s.f. (Liv.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. [< sucomba].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sucombare s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări

sucombare s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări

sucombare s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCOMBARE s. v. moarte.

SUCOMBARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)

Intrare: sucombare
sucombare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucombare
  • sucombarea
plural
  • sucombări
  • sucombările
genitiv-dativ singular
  • sucombări
  • sucombării
plural
  • sucombări
  • sucombărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucombare, sucombărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sucomba DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.