Definiția cu ID-ul 1326441:
Tezaur
MIERLÍ1 vb. IV. Intranz. (Argotic) A muri. Cf. BL II, 170, BUL. FIL. II, 277. Mai era și o timplărie unde se lucrau și cosciuge pentru hoții care mierleau. I. BOTEZ, B. I, 166, cf. GR. S. VII, 119, IORDAN, STIL. 366, id. L. R. A. 495, 500. ♦ T r a n z. A omorî. Cf. BL II, 170, IV, 199, GR. S. VII, 119. - Prez. ind.: mierlesc. Cf. țig. m e r a u.